Scopul lucrării constă în evaluarea particularităților calusogenezei şi morfogenezei induse in vitro din frunzulițe la triticale (soiul Ingen 93) şi grâul dur de toamnă (soiul Hordeiforme 335). În urma optimizării tehnicii de sterilizare a explantelor cu soluții de TWEEN 20 și hipoclorit de sodiu, embrionii au fost excizați de pe cariopsă şi inoculați pe medii nutritive pentru inducerea regenerărilor directe. După 2-4 zile de cultură în regim controlat de temperatură și lumină frunzulițele cu lungimi cuprinse între 0,4-3,0cm au fost fragmentate şi inoculate pe medii de inducere a calusogenezei cu baza minerală după Murashige&Skoog (1962) și adiționări: 1) acid 2,4 diclorfenoxiacetic, nitrat de argint, asparagină; 2) picloram în combinație cu thidiazuron. Calusurile morfogene au fost subcultivate pe medii de regenerare cu suplimentări de zeatină, acid indolil acetic, acid indolil butiric, nitrat de argint în diverse combinații și concenrtații, iar creșterea ulterioară a plantulelor obținute in vitro a fost efectuată pe mediul Murashige&Skoog (1962) cu sau fără adaos de acid naftil acetic, până la transferul în substrat sol. Observațiile efectuate în primele 2-3 zile de cultură denotă că, capacitatea germinativă a boabelor este foarte înaltă (90-95%) și în funcție de tehnicile de sterilizare a embrionului după excizarea de pe cariopsă, germinarea a fost puțin reprimată în cazul neînlăturării dezinfectantului, care a avut un efect ușor inhibitor. Inițierea calusului primar a fost atestată după 7-8 zile de cultură pe ambele medii, doar de la partea bazală a frunzulițelor. Pe parcursul a 3 săptămâni au fost atestate inițieri nesemnificative și de la partea apicală a frunzulițelor, fapt care a redus rata medie a explantelor cu răspuns calusogenetic pozitiv. Cota explantelor cu răspuns la triticale a constituit 41,72±3,34 % și a cuprins valori între 0 și 75%. Analiza corelațională efectuată între dependența frecvenței calusogenezei de lungimea frunzulițelor a stabilit o corelare liniară puternică negativă (r=-0,76). Astfel, frunzulițele mai mici (0,4-1,5cm) au un potențial calusogenetic mai înalt, iar 57,73% din variațiile frecvenței calusogenezei sunt determinate de oscilațiile valorilor lungimii frunzuliței. Analiza regresională atestă că, de-a lungul dreptei de regresie diferențele sunt semnificative la nivel de 99,9%. În cazul explantelor inoculate la grâu răspunsul calusogenetic pozitiv a constituit 24,33±4,64 % cu valori cuprinse între 0 și 100%. Stabilirea unei corelații liniare medie negativă (r=-0,38) denotă că, doar 14,80% din variațiile frecvenței calusogenezei sunt determinate de oscilațiile valorilor lungimii frunzuliței. Analiza regresională atestă că, de-a lungul dreptei de regresie diferențele sunt semnificative în intervalul de confidență 90%. Analiza dispersională bifactorială a datelor a pus în evidență ca, frecvența calusogenezei este influențată semnificativ la nivel de 99% de lungimea frunzulițelor în momentul inoculării, în timp ce mediul nutritiv nu prezintă valori semnificative. Puterea de influență a acestui factor constituie 86,46% pentru explantele de triticale și 80,09% la grâu. Prin urmare, în scopul obținerii unui răspuns proliferativ frunzulițele trebuie excizate la a 2-a – 3-a zi de cultură in vitro a embrionilor maturi. Calusurile au fost subcultivate la fiecare 3 săptămâni pe medii nutritive proaspete, iar cele ce prezentau zone morfogene au fost transferate pe medii de regenerare, cu menținerea termenului de cultivare între pasaje. De menționat ca, morfogeneza indusă in vitro la calusurile de triticale și grâu, a evoluat atât calea embriogenezei cât și a organogenezei somatice și au fost obținute în medie la triticale 1,82 plante/ explant, iar la grâu - 2 plante/explant. Plantulele obținute in vitro au fost cultivate pe medii lipsite de hormoni pentru dezvoltarea sistemului radicular. În concluzie, a fost elaborat protocolul de lucru pentru obținerea regeneranților in vitro prin cultura de calus din frunzuliță aseptică la triticale (s.Ingen 93) și grâul dur de toamnă (s.Hordeiforme 335). Rezultatele prezentate fac parte dintr-un ciclu de cercetări complexe realizare în colaborare cu laboratorul Bioenergetică sub conducerea membrului corespondent N.Balaur.