Biotehnologiile vegetale ce au la baza sa culturile de celule şi ţesuturi in vitro se caracterizează prin implicaţii economice şi sociale de o semnificaţie deosebită, fapt pentru care numeroase ţări depun eforturi considerabile pentru aplicarea lor în soluţionarea diferitor probleme (Altman A., Hasegawa P.M, 2012; Geetha S. et al., 2012). Culturile de celule şi ţesuturi vegetale izolate şi-au demonstrat deja la scară largă în diferite ţări eficacitatea sa în obţinerea biomasei calusale şi a metaboliţilor secundari din plantele medicinale. Investigaţiile ştiinţifice au fost realizate pe diferite genotipuri: Mentha piperita L., Satureja montana L., Glycyrrhiza glabra L., Salvia officinalis L., Echinocea purpurea L.Moench. Metodele de prelevare, inoculare şi cultivare in vitro au fost cele tradiţionale (Kalinin F.L. et al., 1980). Ca substrat nutritiv de bază a servit mediul MS (Murashige, Skoog, 1962), modificat după concentraţia reglatorilor de creştere. În calitate de explante primare s-au utilizat segmentele de tulpină, frunză, peţiol, mugurii adventivi şi apicali, calusul. Materialul inoculat în condiţii aseptice se transfera în camera de cultivare la un regim specific plantelor investigate. Celulele vegetale pot sintetiza în condiţii in vitro diferiţi metaboliţi caracteristici ţesuturilor vegetale ale plantelor mature: alcaloizi, tanine, fenoli, antociane, uleiuri, steroizi, glicozide, caroteni, preparate antibacteriene şi antivirale, etc. Obţinerea industrială a metaboliţilor secundari din biomasa calusală prezintă un interes economic major, chiar dacă deseori concentraţia metaboliţilor in vitro este mai mică decât in vivo. Utilizarea în acest scop a biotehnologiilor vegetale ar permite înlăturarea unor dificultăţi ce ţin de scăderea substanţială a resurselor vegetale, exploatarea lor neraţională şiînlăturarea impedimentelor de ordin tehnic sau economic în cultivarea plantelor. În procesul de cultivare in vitro al plantelor au fost realizate observări şi analize în vederea evidenţierii particularităţilor proliferării celulare, intensităţii acumulării biomasei calusale şi regenerării plantulelor. Ca rezultat, au fost selectate medii nutritive optimale pentru genotipurile investigate. Culturile izolate a genotipurilor investigate necesitau prezenţa în mediul nutritiv de BAP într-o concentraţie de 1,0 – 3,0 mg/l şi a AIA într-o concentraţie de 0,5 – 3,0 mg/l. Pentru unele genotipuri (G. glabra L., S.officinalis L.,) mediul nutritiv trebuia suplimentat cu 2,0 mg/l chinetină, iar altele (M. piperita L., E. purpurea L.Moench) necesitau suplimentar de 1,0 – 3,0 mg/l 2,4-D. De menţionat, că culturile izolate mai aveau nevoie de prezenţa a 20,0 – 30,0 g/l de zaharoză. E cunoscut faptul, că la nivelul culturilor in vitro deseori se depistează o eterogenitate atât după cantitatea, cât şi după natura metaboliţilor secundari. Analiza biochimică a calusului de mentă, obţinut în cadrul experimentelor noastre, a confirmat prezenţa uleiului eteric. Conţinutul de ulei eteric din biomasa calusală era aproape similar celui din plantele iniţiale. Drept componenţi de bază serveau alcoolul mentol, cetona menton şi izomerii lor. În acelaşi timp, de rând cu componenţii de bază (mentol, izomentol, menton, izomenton, metilacetat, pulegon, piperiton), în biomasa calusală au fost depistaţi şi compuşi auxiliari (limonen, cineol). Concentraţiile sporite ale unor metaboliţi în culturile de ţesuturi izolate de mentă (pulegon, piperiton), care reprezintă predecesori ai mentonului şi mentolului, ne permit concluzia că în rezultatul prelevări explantului primar şi inoculării lui in vitro are loc inhibiţia proceselor de biosinteză a mentonului şi mentolului. Investigaţiile realizate permit valorificarea biotehnologiilor de cultivare in vitro a unor specii valoroase de plante medicinale, utilizate drept surse de principii active pentru industria farmaceutică.