Îmbinarea variabilităţii somaclonale, caracteristică regeneranţilor obţinuţi prin cultura de calus cu factorii biotici şi fizici permite sporirea frecvenţei şi lărgirea spectrului de variaţii genetice la plante. Astfel, utilizarea razelor gama drept modificatori genetici tradiţionali şi a infecţiei virale în calitate de sursă de destabilizare a materialului genetic şi sporire a variabilităţii, în complex cu cultura in vitro, contribuie la mărirea posibilităţii de a obţine noi caractere valoroase ce se transmit generaţiilor ulterioare de plante. Folosirea acestor factori mutageni în calitate de inductori ai diversităţii plantelor este demonstrată de mai mulţi cercetători. Scopul prezentei lucrări este evaluarea aspectului morfologic al somaclonelor (SC0-SC2) de orz de primăvară regenerate de la donatori supuşi acţiunii virusului mozaicului dungat al orzului (VMDO, Barley Stripe Mosaic Virus) şi radiaţiei gama. Somaclonele (SC0) analizate au fost obţinute din embrioni imaturi prelevaţi de la 3 soiuri de orz de primăvară: Sonor, Unirea, Galactic, seminţele cărora au fost supuse iradierii gama cu dozele de 100, 150, 250 Gy la instalaţia gama RXM-V-20, sursa radiaţiilor - 60Co, 0,16gr/sec. Plantulele ulterior obţinute în faza de 2-3 frunzuliţe au fost infectate cu VMDO. În calitate de martor au servit plantele sănătoase, obţinute din seminţe neiradiate. Regeneranţii au fost obţinuţi prin morfogeneză indirectă pe medii de cultură de iniţiere, menţinere şi regenerare optimizate pentru soiurile respective. În calitate de substrat nutritiv de bază a servit mediul Murashige-Skoog (1962) suplimentat cu diferite balanţe hormonale. Somaclonele au fost transferate în substrat sol în camera de aclimatizare în condiţii controlate de lumină şi temperatură. Clonele ce s-au acomodat la condiţii ex vitro au fost transferate în seră. Pentru obţinerea somaclonelor (SC1-SC2) au fost semănate seminţele regeneranţilor cu variaţii morfologice evidenţiate în rezultatul evaluării aspectului fiecărei somaclone în parte. Examinarea aspectului morfologic al somaclonelor a evidenţiat un spectru larg de schimbări în structura paiului, frunzelor şi spicului. La regeneranţii (SC0) au fost relevate modificări cu fluctuaţii largi în aspectul morfologic al paiului şi frunzelor ceea ce nu s-au depistat la somaclonele (SC1-SC2). Astfel, numărul de internoduri a atins valorile de 3-8 internoduri per plantă în comparaţie cu plantele obţinute din seminţe, la care acest indice variază în limite mici şi este de 5-6 internoduri. Distanţa mică dintre internoduri şi numărul mare de noduri au modificat portul plantei de la erect la semi-culcat. Particularităţile morfologice ale frunzelor au contribuit la schimbarea aspectului general al plantelor la care au fost evidenţiate: frunze foarte scurte, unite la bază, de forma unui tub, frunze cu teaca desprinsă de pai, dispuse paralel aproape una faţă de cealaltă, frunze ce pornesc câte 2-5 de la fiecare nod al tulpinii. Diverse variaţii morfologice au fost evidenţiate şi în structura inflorescenţei şi anume: spic bi-, trifurcat, ramificat; cu trei rînduri de spiculeţe fertile, cu trei spiculeţe laterale sterile, cu un spiculeţ lateral fertil, dispunerea opusă a spiculeţelor în spic, spic compact, poziţie puternic divergentă a spiculeţelor în spic, spic cu spiculeţe bi-, tri- aristate, cu ariste groase, ondulate, spice sterile, pai cu două spice. Unele din schimbările morfologice ale spicului au fost evidenţiate şi în generaţiile ulterioare. Evaluarea variaţiilor somaclonale la regeneranţii obţinuţi de la plantele virozate şi iradiate a atestat lărgirea spectrului de variaţii morfologice faţă de regeneranţii obţinuţi de la plantele sănătoase. Spectrul de variaţii morfologice a fost dependent de genotipul plantei şi de acţiunea factorilor mutageni aplicaţi.