Una din căile de perspectivă de creare a materialului iniţial valoros este asocierea culturilor in vitro cu alţi factori mitogeni. Fitovirusurile, conform datelor obţinute în urma unui şir de cercetări, pot induce majorarea variabilităţii genetice. Un deosebit interes prezintă extinderea studiului asupra diverselor aspecte ale patogenezei virale la nivel de culturi de ţesuturi. Scopul prezentului studiului a fost aprecierea impactului virusului mozaicului conopidei (cauliflower mosaic virus, CaMV) în inducerea variabilităţii somaclonale la plantele gazdă. În cercetare au fost antrenate soiurile tardive de varză albă (Brasica oleracea L. var. capitata), sensibile faţă de virusul mozaicului conopidei: Zavadovscaia, Moldovanca şi Amager. Plantele variantei experimentale au fost infectate mecanic cu inocul al CaMV (virus ADNds, reprezentant al genului Caulimovirus), care a fost izolat din Datura stramonium şi identificat prin analiza imunosorbentă, folosind imunoglobuline producător SANOFI DIAGNOSTICS Pasteur. Pentru cultura in vitro au fost utilizate explante din ţesut mezofilian, învecinat clarifierilor după 20 zile de la infectare, de la plantele stabilite drept purtătoare de germeni virali şi care au prezentat simptome externe de boală. Vitrocultura a fost iniţiată în eprubete, conţinând câte 2 ml de mediu de cultivare Murashige şi Skoog (1962) cu 20 g/l zaharoză şi 7 g/l agar, suplimentat cu 6-benzilaminopurină (0,5 mg/l), acid naftil acetic (ANA – 0,5 mg/l), chinetină (0,01 mg/l), care s-a dovedit optim pentru toate trei genotipuri de varză analizate. La fiecare 2 – 3 săptămâni s-au efectuat pasaje, respectând normele aseptice. Calusurile ce au prezentat zone morfogene au fost transferate în flacoane Magenta ce conţineau mediu de cultură proaspăt. În urma a 3– 4 pasaje se dezvoltau regeneranţi, care în faza de 2-3 frunzuliţe adevărate erau transferaţi pe mediul de rizogeneză Murashige şi Skoog (1962) suplimentat cu ANA (0,5 mg/l). Regeneranţii ce prezentau un sistem radicular cu perişori absorbanţi bine dezvoltaţi au fost plantaţi în amestec de sol:turbă (1:3). Conform rezultatelor obţinute se constată, că efectul indus de infecţia virală nu generează modificări cu reducerea semnificativă a frecvenţei regenerării, ceea ce a permis obţinerea de regeneranţi de la genotipurile analizate într-un număr reprezentativ. Variabilitatea somaclonală a fost apreciată după unii indici morfologici şi biochimici ai regeneranţilor: dimensiunile frunzei (lăţimea, lungimea, raportul lăţime/lungime a frunzei), numărul de frunzuliţe, lungimea rădăcinii, tulpinii, conţinutul de substanţe uscate. Deosebiri statistice au fost relevate pentru 2 din 6 parametri analizaţi. Astfel, plantulele regenerate din ţesut al plantelor infectate cu CaMV deţineau în medie o tulpiniţă cu peste 45 % mai lungă faţă de cele derivate din ţesut sănătos. Un alt caracter pentru care au fost apreciate devieri statistice este conţinutul de substanţe uscate; dacă la martor valoarea acestui indice constituie 12,88%, la plantele infectate –14,01%, atunci la regeneranţii obţinuţi din ţesut infectat cu CaMV– 14,59%. Relevanţele statistice au fost stabilite şi individual per plantă. Conform tabloului distribuirii substanţelor uscate doar în lotul regeneranţilor derivaţi de la plante virozate se atestă forme cu un conţinut de peste 17-18%, ceea ce denotă inducerea unor clase noi de indivizi cu un conţinut de substanţe uscate netipic soiului iniţial. Aplicarea testului Anova a scos în evidenţă puterea de influenţă prioritară a caracterului în generarea variaţiilor, amplitudinea cărora poate fi extinsă prin aplicarea infecţiei virale.