Articolul precedent |
Articolul urmator |
437 2 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-14 19:50 |
SM ISO690:2012 ZAGORNEANU, Eudochia, ZUBCOV, Iulia. Banca de callus – modalitate de conservare a biodiversitatii. In: Biotehnologii avansate – realizări şi perspective: Simpozionul ştiinţific naţional cu participare internaţională, 24-25 octombrie 2013, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2013, Ediția III-a, p. 183. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Biotehnologii avansate – realizări şi perspective Ediția III-a, 2013 |
||||||
Simpozionul "Biotehnologii avansate – realizări şi perspective" Chişinău, Moldova, 24-25 octombrie 2013 | ||||||
|
||||||
Pag. 183-183 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Teza |
||||||
Lumea vie a Terrei, actualmente, se află sub presingul antropic, care este cauza începutului celei de a VI–a mari extincţii a speciilor. Aceasta impune, la nivel Planetar, aplicarea diverselor modalităţi de ocrotire şi conservare a biodiversităţii existente. Crearea băncilor de germeni este una din modalităţi, deja aplicată pe larg. Calusurile vegetale, obţinute prin culturi biotehnologice în vitro, reprezintă un tip de germeni, servind totodată drept sursă de metaboliţi secundari şi de regeneranţi de noi plantule. Culturile de calus sunt foarte variate atât în aspect de apartenenţă specifică, cât şi a organelor-explant. Cercetările experimentale au fost efectuate cu fructele de tomate, specia Solanum lycopersicum (Lycopersicum esculentum Mill.). Calusul a fost menţinut la temperatura camerei, în condiţii de zi/noapte ceea ce este puţin costisitor. Calusul obţinut din explante frutiere de tomate are anumite particularităţi biologicecare e necesar să fie cunoscute la includerea acestuia în banca de germeni: • poate fi obţinut din toţi metamerii carpelari cu excepţia exocarpului; • se obţine prin inoculări individuale a metamerilor sau în tandemuri (placenta + ţesutul locular, placenta + endocarpul); • calusul primar are structură heterogenă, fiind constituit din zone celulare dense, zone afânate şi centre proliferative, celulele manifestând varietate în dimensiuni şi formă; • calusul poate fi incolor, nu înverzeşte şi nu atinge maturarea biologică – sinteza pigmenţilor carotenoidici în caz de subcultivări des repetate; • calusul vede conţine cloroplaste care se transformă în cromoplaste, asigurând maturarea biologică; • calusul are longevitate mică în caz de subcultivări des repetate; • are longevitate mare când nu este separat de explant şi este menţinut in vitro fără subcultivări; • calusul cultivat long-term împreună cu explantul, fără subcultivări, spontan regenerează noi plantule, constituite din rădăcini, tulpină şi frunze; • maturarea biologică a calusului in vitro, posibil, este stimulată de sinteza şi stocarea etilenului – proces specific fructelor in vivo; Maturarea biologică a calusului a intervenit după 17 luni de menţinere in vitro şi reprezintă o etapă finală a vitalităţii sale după care se recomandă substituirea în banca de germeni cu un nou lot. |