Abordarea metodologică complexă de testarea rezistenţei grâului de toamnă la filtratele de cultură (FC) Helminthosporium avenae are la bază existenţa unor relaţii pozitive între rezistenţa sau toleranţa plantelor integre in vivo şi a explantelor de grâu in vitro la metaboliţii toxici ai patogenilor. Explantele frecvent utilizate la culturile păioase, sunt embrionii imaturi şi anterele. Embrionii maturi prezintă vitrocultura cu capacităţi morfogenetice avansate, nelimitată de timp şi, deci, mai avantajoasă.Scopul cercetărilor a constituit stabilirea reacţiei genotipurilor de grâu la diferite tulpini H. avenae în vitrocultura embrionilor maturi, la suplimentarea mediului nutritiv cu FC ale patogenului. Au fost investigate genotipurile de grâu comun de toamnă: BŢ 16-04, L 101, L Mirgorodschi 27/Odeschi 162, Moldova 5, Moldova 79, Apache, Donskoipolukarlic, Odeschi 267 şi liniilenou create în laborator – L 64, L 67, L 80, L 86. Filtratele de culturăa 3 tulpini H.avenae (537, 570, 573) au fost suplimentate în concentraţiile 20, 30 şi 40% de volum în mediul Murashige-Scoog (MS). Prepararea implantului iniţial a constat în aseptizarea şi pregerminaţia seminţelor. Excizia şi inocularea implantului pe mediul MS s-au efectuat conform metodelor standard pentru cultura embrionilor maturi. În varianta martor, capacitatea de calusare a embrionilor maturia prezentat valori medii şi avansate: 88,5±2,7;94,1±3,0; 57,9±4,8; 57,4±4,9; 63,0±4,3; 58,7±2,1; 90,2±0,8; 94,6±2,8; 86,9±2,5; 84,2±3,8; 74,2±0,8; 81,1±4,7%, respectiv, genotipurilor Apache, BŢ-16, Donskoi polukarlic, L 101, L 64, L 67, L 80, L 86, L Mirgorodschi 27/Odeschi 162, Moldova 5, Moldova 79, Odeschi 267. Nivelul de calusare a epicotiluluişi radiculei embrionului a înregistrat valori în limitele 32,7 … 89,2% şi 35,0 … 94,1%, respectiv. Clusterele cu valori avansate au inclus genotipurile Apache, BŢ-16, L 86 în cazul calusării epicotilului;Apache, BŢ-16, L 80, L 86, L Mirgorodschi 27/Odeschi 162, Moldova 5, Odeschi 267 – radiculei. Epicotilul a manifestat capacitate inferioară de calusare comparativ cu radicula,raportul acesteia variind în limitele 0,41 … 0,88. Valori maxime ale raportului: 1,02; 1,18 şi 1,28 au prezentat genotipurile cu tulpină înaltă – Moldova 79, L 86 şi L 101, respectiv. Creşterea directă a embrionilor în varianta martor a variat între 13,5 şi 45,4%, aceasta nefiind manifestată la genotipurile Donskoi polukarlic, L 67 şi Moldova 79. Metaboliţii H. avenae, în dependenţă de tulpina patogenă şi concentraţia FC au produs calusare la nivelul martorului, sau stimulare/inhibare.Capacitate de calusare avansată a embrionilor la FC (20-40%) H. avenae-537 au prezentat genotipurile Donskoi polukarlic, L Mirgorodschi 27/Odeschi 162, Moldova 5, manifestând astfel rezistenţă superioară. Pentru FC (20-40%) ale tulpinilor 570 şi 573, rezistenţă au prezentat L 101, L 80, L 86, Moldova 79 şi Odeschi 267, respectiv.Pentru genotipurile Apache, BŢ-16, L Mirgorodschi 27/Odeschi 162, Moldova 5 calusarea a fost redusă cu mai mult de 25%. Fitotoxicitate avansată au manifestat concentraţiileFC de 40% ale tulpinilor 537, 570 şi 573. FC H. avenae 573 a exercitat patogenitate superioară. La acţiunea metaboliţilor H. avenae calusogeneza de origine epicotilară a fost la nivelul martorului pentru L 101, L 64, L 67, L 80, L Mirgorodschi 27/Odeschi 162 şi Odeschi 267, iar în cazul calusării de origine radiculară – pentru L 101, L 86 şi Moldova 79. Metaboliţii tulpinii 570 ausporit calusarea epicotilului la BŢ-16, Donskoi polukarlic, L 86, Moldova 5, Moldova 79; FC 573 – calusarea radiculei la L 64, L 67, L 80, Odeschi 267. Genotipurile L 101, L 80 şi Moldova 5 au manifestat creştere directă a embrionilor la nivelul martorului, iar la alte 9 genotipuri – metaboliţii H. avenae au sporit nivelul acesteia. Variabilitatea înaltă a caracterelor de calusare şi creştere directă, diversificarea calusării epicotilului şi radiculei aupermis selectarea genotipurilor contrastante pentru ulterioarele cercetări ale controlului genetic al rezistenţei grâului la H. avenae în condiţii in vitro.