Menta rece (Mentha piperita L.), care se cultiva în Moldova pe suprafeţe industriale de cca 2000 ha,actualmente se află în mare declin nu numai din cauza posibilităţilor limitate de a fi amplasate pe terenuri irigabile,dar mai ales din cauza degenerării soiurilor cândva înalt productive şi calitative. Ca hibrid interspecific steril menta rece se înmulţeşte numai pe cale vegetativă: prin rizomi, stoloni ori răsad crescut din mugurii nodali ai rizomilor. Fenomenul de degenerare a plantelor,care se înmulţesc vegetativ este mai detailat studiat la cartof,la care semanifestă prin scăderea progresivă arecoltei (tuberculi, stoloni) în reproducţiile posterioare până la dispariţia soiurilor cultivate.Acest fenomen a fost depistat şi descris de noi la mentă,analizând evoluţia de dispariţie a aşa soiuri productive de mentă ca Lecarstvenaia-1, Zgadca, Zarea, Lubencianca, Cristal. Actualmente este cunoscut, că degenerarea plantelor este provocată de factori ecologici-stresul hidric (seceta îndelungată şi repetată) şi stresul termic (temperaturile diurne în perioada de creştere intensivă de 30-350C) şi factori biotici-bolile virotice. Degenerareala mentă se manifestă prin scăderea habitusului plantelor şi concomitent a recoltei de materie primă, micşorarea numărului şimasei rizomilor până la neformarea lor, răsadul tot la mai multe plante devine filiform, slab dezvoltat şi după formarea a 2-3 perechi de frunze etiolate, se usucă şi planta piere. Fenomenul progresează în timp până la compromiterea deplină a soiului ori provenienţei. A fost elaborată o metodă de restabilire a vitalităţii şi productivităţii soiurilor de mentă supuse degenerării. Metoda se bazează pe 2 postulate principiale: a) degenerarea ecologică este reversibilă spre asanare,dacă plantele posterior se reproduc în condiţiifavorabile, corespunzătoare cerinţelor lor biologice (Vavilov,1986); b) degenerarea virotică se transmite reproducţiilor posterioare. Însă chiar şi la plantele infectate meristema mugurilor în creştere precum şi partea apicală cu creşterea intensivă a lăstarilor anuali sunt libere de viroze (Malinovski, 2010). Conform acestor postulate metoda elaborată include următoarele procedee: - selectarea dela plantele mai puţin degenerante a rizomilor mai dezvoltaţi,de la care se separă segmentul apical de lungimea 6-8 cm; - creşterea din segmentele de rizomi selectaţi a răsadului cu 5-7 perechi de frunze. De la răsadul obţinut, mai viguros şi bine dezvoltat, se separă mugurele de la vârf cu prima pereche de frunze cu un segmentde 1,0 -1,5 cm de tulpină sub frunze. Aceste segmente apicale de la răsad se pun la înrădăcinare în apă potabilă cu mineralizarea de până la 1g/l şi pH=6,8-7,2. Partea bazală a segmentelor se cufundă în apă până la nivelul frunzelor. La temperaturi de 20-250C şi lumină dispersă peste 12-15 zile pe partea tulpinară a segmentelor se formează radicele de 3-4 cm şi ca regeneranţi se plantează în palete cu substrat nutritiv (turbă+sol humic de pădureşi nisip macrogranulat în raport 1:1:1).În condiţiide asigurare permanentă cu factori de vegetaţie la temperaturi de 15 – 250C din regeneranţi pe parcursul a 20 – 25 zile posterioare se formează răsad asanat bine dezvoltat cu 6-7 perechi de frunze şi talia de 10-15 cm. Din paleteel se transplantează în câmp la irigareşi fertilizare – N60 în 2 reprize. Către sfârşitul perioadei de vegetaţie (octombrie) plantele din răsadul asanat în comparaţie cu cel neasanat formează o masă de rizomi de 4,9 ori mai mare la soiul Krasnodar-2 şi de 7 ori mai mare la soiulVNIIEMK-20, plantele asanate revin la habitusul caracteristic iniţial lor. Prin aşa metodă au fost asanate şi soiurile Nistru 310, Mitcham de SUA (2013), astfel confirmând eficienţa ei. Având în vedere, că stresurile ecologice sunt frecvente în Moldova asanarea periodică a soiurilor de mentă în sistemul de producere a materialului săditor este strict necesară pentru a preveni degenerarea lor.