Glicozidele steroidice sunt substanţe biologic active de origine vegetală, care conform părţii steroidice a structurii chimice sunt clasificate în două grupe: glicozide steroidice din seria spirostanului (spirostanolice) şi furostanului (furostanolice). Datorită spectrului larg de activitate biologică glicozidele steroidice sunt in atenţia cercetătorilor din diferite domenii. Glicozidelor steroidice le aparţine un rol important in consolidarea rezistenţei plantelor la factorii de stres şi fitopatogeni. Stimularea creşterii şi imunităţii plantelor tratate cu glicozide steroidice permite de a considera aceste substanţe drept adaptogeni naturali. Cercetările efectuate in cadrul IGFP ASM au arătat că glicozidele izolate din ardei (capsicozina, capsicozida) şi tomate (tomatonina, tomatozida) posedă activitate înaltă ca regulatori de creştere ladiferite specii de plante. S-a demonstrat, că glicozidele steroidice iniţiau in plante reacţii nespecifice de protecţie, ceea ce se reflectă in ridicarea fondului de pigmenţi in aparatul fotosintetic, activarea proceselor legate deperoxidarea lipidelor, creşterea activităţii peroxidazei – enzimei de protecţie antioxidantă. De menţionat că conform proprietăţilor chimice şi activităţii biologice glicozidele spirostanolice diferă de cele furostanolice, însă activitatea antioxidantă a glicozidelor steroidice practic nu este studiată cu aplicarea metodelor contemporane. Scopul lucrării date a fost determinarea proprietăţilor antioxidante ale glicozidelor steroidice izolate din ardei (capsicozina, capsicozida) şi tomate (tomatonina, tomatozida). S-a aplicat metoda potenţiometrică de determinare in vitro a proprietăţilor antioxidante. Metoda se bazează pe generarea peroxilradicalilor ROO cu ajutorul 2,2-azobis (2-amidinopropan) dihidrocloridului. Activitatea de captare a radicalilor liberi (ARA, %) se determină faţă de proba-control care nu conţine antioxidanţi. Concentraţia la care glicozida testată manifestă efectul de captare a 50% de radicali liberi (inhibitory concentration IС50) se calculează din relaţia doză-dependentă. In calitate de preparat de referinţa a fost utilizat preparatul Asparagozida, extract uscat din rizomii şi rădăcinile de sparangel medicinal (Asparagus officinalis L.), care reprezintă o compoziţie naturală de glicozide steroidice (50% furostanolice şi 25-30% spirostanolice). Proprietatea antioxidantă a fost exprimată în troloxechivalentul (μM/g), concentraţia substanţei trolox (antioxidant standard) în μM care manifestă activitate analogică cu glicozida testată raportată la un gram a glicozidei. S-a determinat că preparatul de referinţă Asparagozida manifestă activitate antioxidantă în trolox-echivalent egală cu 178,77±8,94μM/g. Activitatea de a capta peroxilradicalii mai mare decât preparatul de referinţă au demonstrat-oglicozidelele furostanolice: capsicozida şi tomatozida, corespunzător în 1,68 şi 2,06 ore. S-a constatat că glicozide spirostanolice testate (tomatonina, capsicozina) posedă proprietăţi antioxidante, dar în comparaţie cu glicozidele furostanolice indicele trolox-echivalentului al glicozidelor spirostanolice a fost de 25-30 ori mai mic. Aşadar, cercetările efectuate au arătat că în toate experimentele glicozidele furostanolice au fost mai activeîn captarea radicalilor liberi decât glicozidele spiristanolice. Activitatea antioxidantă a glicozidelor furostanolice poate fi explicată prin prezenţa în structura lor chimică a unui atom de hidrogen mobil în grupa hidroxil care captează peroxil radicalul cu formarea radicalului stabil ceea ce inhibă reacţia de oxidare.