Ansamblul mural de la biserica Sf. Nicolae a mănăstirii Probota (executat cca 1532), exemplar restaurat către 2001, până în prezent este în epicentrul cercetării în domeniul artei medievale din Țările Române. S-a remarcat în repetate rânduri specificul decorației turlei plasate deasupra naosului faimoasei ctitorii a lui Petru Rareș, unde a fost eliminat registrul profeților, absolut obligatoriu pentru toată arta de tradiție bizantină, cel puțin din vremea Paleologilor și în continuare, în epoca post-bizantină, dar de asemenea și cel al apostolilor, devenit obligatoriu pentru picturile bisericilor moldovenești, cunoscut din ultimele decenii ale secolului al XV-lea, conform monumentelor conservate. De menționat în mod special că reprezentările statuare perechi ale profeților de pe intradosurile arcelor piezișe de aici (David, Solomon, Amos, Baruh, Isaia, Moise, Ieremia, Iezechiel), nu reprezintă o substituție a registrului profeților din tamburul turlei naosului, dar un registru suplimentar aparte, prezent și în alte biserici moldovenești, și care este în legătură semantică cu scenele din ciclul Dodecaortonului, prezente în timpanele configurate de arcele piezișe, dar nu în corespondență cu imaginea Pantocratorului din cupolă. Aceste registre au fost sacrificate pentru a face loc unei grandioase reprezentări a „Ierarhiei cerești” cu cele trei triade de cete îngerești, în conformitate cu tractatul lui Ps.-Dionisie Areopaghitul. Restaurările recente de la biserica Sf. Nicolae din Dorohoi au scos în evidență că pe teren moldav Probota a avut cel puțin un antecedent. Datarea picturilor de la Dorohoi este în continuare discutabilă și astfel, nu știm exact când acest antecedent poate fi plasat cronologic, – la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare sau al nepotului său Ștefăniță. Oricum, ambele biserici se evidențiază prin faptul că alături de suprascrierile slavone sunt prezente și cele grecești, fapt ce ne orientează spre contextul artei postbizantine grecești.