Prezențe italiene în arhitectura interbelică românească
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
751 67
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-05 15:23
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
72.03(498)(091) (1)
Arhitectură (635)
SM ISO690:2012
TOMASELLA, Paolo. Prezențe italiene în arhitectura interbelică românească. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, pp. 116-117. ISBN 978-9975-84-104-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 11, 2019
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019

Prezențe italiene în arhitectura interbelică românească

CZU: 72.03(498)(091)

Pag. 116-117

Tomasella Paolo
 
Organism regional pentru patrimoniul cultural din Friuli
 
 
Disponibil în IBN: 11 martie 2020


Rezumat

Arhitectura interbelică, pe vremea României Mari, a văzut prezența profesioniștilor italieni care lucrau în diferite părți ale Regatului. În perioada cuprinsă între anii 1920 și 1942, unii arhitecți de origine italiană au activat în domeniul construcțiilor publice și private. Printre aceștia erau Victor Asquini și Romano De Simon, care își desfășoară activitatea la București și în Țara Românească (mai ales la Târgovişte şi Caracal), precum și Angelo Viecelli, proiectant al Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale din Regatul României, al spitalelor, sanatoriilor și proiectelor de îngrijire a sănătății în întregul Regat, dar mai ales în Basarabia. Arhitectul bellunez Angelo Viecelli (1884–1948) s-a ocupat de domeniul sănătăţii publice, dat fiind că a proiectat şi realizat dispensare, sanatorii şi spitale în zona maritimă şi cea montană. De asemenea, administraţia românească a construit la Bugaz (astăzi Bilhorod-Dnistrovs’kyj, Ucraina) un sanatoriu pentru tratamentul tuberculozei osoase. Proiectat de arhitectul italian Angelo Viecelli şi inaugurat în 1937 de regele Carol al II-lea, edificiul s-a păstrat până în prezent. Conform unor surse, a fost cea mai mare clădire construită în Basarabia în perioada interbelică. Comunicarea ține cont şi de cercetările în curs cu privire la profesioniștii italieni care au lucrat în Regatul României.