Cinematograful „Patria” este unul din primele clădiri cu destinație publică postbelică, prezentând o continuitate a mediului cultural istoric al Chișinăului. Se află pe locul unde anterior era construită clădirea Adunării Nobilimii basarabene, devenită în 1921 sediul Teatrului Național. Aspectul său este cunoscut din vedutele de la sfârșitul secolului al XX-lea, rezultat al refacerii de către arhitectul Henrik von Lonsky. În 1935 Teatrul și-a stopat activitatea pentru reconstrucția capitală a clădirii, proiectul modernizării fiind realizat de arhitectul Ernest Dodeaud din București. Sursele scrise confirmă că clădirea a intrat în perioada sovietică în stare ruinată, pe locul căreia a fost construit cinematograful „Patria”, conform proiectului arhitectului sovietic Valentin Voițehovschi (1909–1977). Arhitectul povestea studenților săi despre aprecierea înaltă dată planimetriei confortabile a clădirii de către muncitori în timpul construcției. În fișa biografică de la Arhiva UTM, printre lucrările sale profesorul V. Voițehovschi a menționat și „cinematograful «Patria», anul 1951”. În memoriile sale profesorul Aurel Marinciuc afirmă că clădirea, care a devenit mai târziu cinematograful „Patria”, era deja construită la sfârșitul războiului. În reprezentarea grafică „Desfășurata străzii centrale a Chișinăului, 1947” se observă că cinematograful „Patria” avea arhitectura actuală. Proiectul de modernizare a teatrului, propus de E. Dodeaud în 1935 și publicat în 2015, demonstrează fără echivoc că cinematografului „Patria” a fost realizat după proiectul său înainte de perioada sovietică. Prezenta relatare a istoriei construcției cinematografului „Patria” nu știrbește și nu micșorează valoarea harului inedit al arhitectului V. Voițehovshi, vinovat fiind mediul social românofob, personalitățile marcante ale culturii devenind involuntar marionete în jocul inuman al statului totalitar.