În comunicare sunt examinate două exemple remarcabile de arhitectură postmodernă din Republica Moldova, ambele din Chișinău – Palatul Președinției Republicii Moldova (fostul sediu al Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești) și complexul Parlamentului Republicii Moldova (fostul sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei). Primul complex edificat între anii 1985 și 1987 (autori iuri Tumanean, Arcadi Zalţman, Victor iavorski) reprezintă un obiectiv compus din trei blocuri din beton armat: cel central, dezvoltat pe verticală, fiind flancat de două compartimente simetrice, în două niveluri. Configuraţia construcţiilor laterale poate fi asemănată cu cea a unor aripi stilizate, cu penaj „în trepte”, întregul Palat amintind în plan un pătrat cu două aripi desfăcute pentru zbor și apelând la un simbolism arhaic. Forma lui amintește de capitelurile de piatră de calcar cioplite în stilul arhitecturii populare din zona centrală a Basarabiei, care au intrat în literatura de specialitate cu denumirea generică de „floare de piatră”. Arhitecţii de la Chișinău au apelat nu numai la modele postmoderniste, ci și la patrimoniul arhitectural autohton, utilizând și anumite elemente stilizate ale ordinelor clasice, ale arhitecturii caucaziene și ale celei interbelice. Construcţia celuilalt complex a fost finalizată în anul 1976 (autori Alexandru Cerdanţev, Grigore Bosenco). Forma lui amintește o carte deschisă, motiv preferat de mai mulţi arhitecţi postmoderniști. Partea axială a „cărţii” este formată din patru piloni-pilaștri realizaţi în cofraj glisant, iar aripile laterale sunt construite cu utilizarea cofrajului spaţial mobil. Partea inferioară a clădiri a căpătat un bosaj rustic individualizat prin culoare. Elementele arhitecturale și decorative ce alternează ritmic pe faţada principală a complexului sugerează ideea existenţei unor litere înscrise pe filele cărţii.