Lidia Ceban-Boico, absolventa Școlii Republicane de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1957–1962, specialitatea tapiserie), devine membru al uniunii Artiștilor Plastici din RSS Moldovenească (1970). În activitatea sa profesională, Lidia Ceban-Boico practică diferite genuri ale artei decorative: baticul, tapiseria, croșeta, prelucrarea artistică a pielii, a metalului etc., autoarea afirmându-se, în special, în arta baticului și a tapiseriei. Pictoriţa a realizat draperii, panouri decorative, fineţea tehnicii executării pe care o posedă, oferindu-i spaţiului nobleţe și rafinament. Abordând teme cu un conţinut naţional, executate în tehnica baticului rece, autoarea relevă în numeroase lucrări tradiţiile poporului, printre care Nunta, Nunta moldovenească, Melodia, Iașul în carnaval, Primăvara, Ciobănașii, Mireasa ș.a. Lucrările sunt pozitive, tonice și de o sensibilitate deosebită. Preocuparea tonalităţii și a formelor obiectelor sunt elemente de structură ce s-au aflat în atenţia autoarei la elaborarea lucrărilor Carnaval, Copilărie, Haiducii ș.a. În lucrările Lidiei Ceban-Boico este evident spiritul unui neaoșism moldovenesc, vesel – Copilărie, Joc, Haiducii, Mireasa, uneori trist – Melodie, Poveste, dar harnic caracterizează universul artistic al autoarei. Ceea ce este specific pentru toate textilele realizate de Lidia Ceban-Boico sunt figurile stilizate, zvelte, frumoase, în cazul doamnelor, iar bărbaţii vânjoși, puternici, care, în majoritatea cazurilor, sunt prezentaţi în costume populare. Poporul nostru este văzut de autoare ca unul harnic, cu gospodărie, dar care știe și să se veselească de sărbători, care ţine la tradiţiile și datinile sale. Măiestria în tehnica executării, compoziția, și insistenţa de care dă dovadă Lidia Ceban-Boico o plasează în rândul celor mai importanţi pictori din domeniul artei textile din a doua jumătate a anilor 1960 – anii ’80. Alegerea obiectelor și riguroasa stilizare a formei constituie un răspuns la preocupările artistei pentru definirea în artă a specificului naţional.