Despre sistemul concentraționar sovietic lumea a aflat la destrămarea acestuia. O contribuție esențială la cunoașterea realităților din uRSS, în perioada 1923–1962, la prezentarea sistemului creat de Gulag, a avut-o Aleksandr Soljenițîn. Însă memoriile altor autori, care au trecut prin Gulag, prezintă un interes sporit nu doar pentru popoarele din fosta uRSS, ci și pentru comunitatea internațională. Este vorba de opera excepțională a Eufrosiniei Kersnovski, Evgheniei iaroslavskaia-Markov, Aniţa Nandriș-Cudla, Vadim Pirogan, Vasile Ţepordei, Boris Vasiliev ș.a. Memorialiștii au fixat pentru urmași condițiile arestării (reținerii) lor, învinuirile aduse de către organele represive ale uRSS, despre condițiile inumane de transport în lagărele de muncă, despre condițiile de trai, de muncă, de hrană și de ocrotire a sănătății etc. – mărturii ce dezghioacă esența criminală a regimului stalinist, impus cu forța în una dintre cele mai mari țări ale lumii. Nu sunt lipsite de interes raporturile stabilite între paza militară a lagărelor și deținuți, între administrație și prizonierii Gulagului, relaţiile între deținuți și o serie de alte momente irepetabile din istoria comunismului. Scoaterea în evidentă a esenței sistemului totalitar comunist pe baza memoriilor, verificate și completate cu alte documente, este necesară pentru cei vii ca să nu permită repetarea acelor practici, străine spiritului uman. La fel, astfel de cercetări sunt un omagiu adus miilor de oameni sacrificați pe diverse șantiere faraonice ale comunismului.