Arhitectura tradițională românească creată în decursul mileniilor,potrivit unui proces istoric de dezvoltare și sub influența condițiilor socio-economice și cele naturale, a soluționat apariția și evoluția unor forme constructive originale care constituie aranjamentul compozițional al gospodăriei țărănești. În acest context arhitectura formelor mici marchează cele mai de seamă spații ale habitatului uman rural, care împreună cu decorul și ornamentația formează locuința populară moldovenească cu toate construcțiile auxiliare care îi aparțin. În comunicare sunt descrise particularitățile structural-compoziționale precum și metodele constructiv-decorative ale formelor arhitecturale mici. Sunt reflectate modificările suportate de casa țărănească la care unele elemente cum sunt galeria și descendentele din aceasta (parapetul, foișorul, terasa etc.) reflectă un sistem structural-morfologic divers și definit. Totodată cunosc modificări radicale întregul spectru de elemente arhitectonice a acareturilor gospodăriei sătești(poartă, beci, gard, fântână). un interes aparte constituie informația ce relevă numeroase probleme de tipologie și particularitățile structural-compoziționale ale decorului arhitectural, iconografia motivelor ornamentale și morfogeneza elementelor arhitectonice. Autorul constată că, plastica acareturilor și formelor mici din ograda țărănească constituie o valoare artistică excepțională a creației noastre populare, o formă de manifestare a culturii materiale și a spiritualității naționale românești.