Cultivarea viţei de vie și vinul este un bun al popoarelor stabile și civilizate, caracteristici proprii marilor noștri înaintași – geţii, dar prelucratul strugurilor pentru ca aceștia să devină licoarea ameţitoare care se cheamă vin necesitând o mare tehnică și experienţă. Obţinerea vinului se făcea mai demult în regiune (eneolitic, epoca bronzului, perioada hallstattiană), dar anume în perioada antică (cultura getică) se pun bazele unei vitiviniculturi cu adevărat temeinice, cu procese și proceduri conștientizate și cu germenii unor tehnici și tehnologii performante. ultimele vor sta la baza progresului în domeniu din epoca medievală și mai ales în cea modernă și contemporană. Viţa de vie începe a fi selectată și îngrijită riguros pentru a se obţine produse de valoare. Etapa de vârf a acestui proces este atins în perioada evului mediu dezvoltat, fapt consemnat în majoritatea scrierilor călătorilor străini în regiune, care sunt unanimi în faptul că vinurile moldovenești sunt dintre cele mai bune, întrecându-le pe cele de Tokay și nefiind mai prejos decât cele italiene. Pentru perioada antică ocupaţiile vitivinicole ale populaţiei locale sunt confirmate de mai multe izvoare scrise, precum și multiplele descoperiri de unelte și dispozitive utilizate în diferite lucrări specifice domeniului, de la plantarea și îngrijirea viţei (cosoare, săpăligi, târnăcoape, sădile, ferestraie, linuri, teascuri). Practic, aceleași izvoare scrise (hrisoave, documente domnești descrieri ale cronicarilor și călătorilor străini) și arheologice (la care se adaugă plugul, ramele de hârleţ, cramele, beciurile) sunt valabile și pentru vitivinicultura Moldovei medievale. Analiza comparativă a uneltelor și dispozitivelor utilizate în acest domeniu agricol a condus mai mulţi specialiști să susţină continuitatea populaţiei locale. În opinia acestora, însăși ocupaţiile vitivinicole sunt o caracteristică a unei populaţii statornice. Ascendenţa domeniului este întreruptă brusc la sfârșitul secolului al XiX-lea, când are loc molipsirea totală a plantaţiilor viticole din regiune de filoxeră și mildium, iar ca urmare, acestea sunt distruse totalmente, după care ramura renaște, dar deja pe alte suporturi, alte sorturi și alte procedee tehnologice.