Umberto Eco: conceptul „deschiderii” și limitele ei
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
861 46
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-24 23:46
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
821.131.1.09 (7)
Literatură în limbi italo-romanice (Literatură italiană) (16)
SM ISO690:2012
DEMENTIEVA, Diana. Umberto Eco: conceptul „deschiderii” și limitele ei. In: Patrimoniul cultural de ieri – implicații in dezvoltarea societatii durabile de maine: dedicată zilelor europene ale patrimoniului, Ed. 1, 23-24 septembrie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, 2019, Ediția 1, pp. 37-38. ISBN 978-9975-3290-4-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural de ieri – implicații in dezvoltarea societatii durabile de maine
Ediția 1, 2019
Conferința "Patrimoniul cultural de ieri – implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine"
1, Chişinău, Moldova, 23-24 septembrie 2019

Umberto Eco: conceptul „deschiderii” și limitele ei

CZU: 821.131.1.09

Pag. 37-38

Dementieva Diana
 
Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”
 
 
Disponibil în IBN: 26 februarie 2020


Rezumat

Comunicarea prezintă și limpezește câteva aspecte teoretice ale semioticianului iatalian umberto Eco. Este necesar să aducem în discuție aportul adus de către teoretician la diversificarea practicilor interpretării prin conceptul de caracter deschis al operei literare. Dat fiind faptul că problemele discutate astăzi în cadrul teoriei literare cu privire la destinatarul discursului literar-artistic se pot dovedi uneori destul de abstruse sau prea tehnice pentru cititorul neinițiat, propunem o readucere adaptată a conceptelor econiene de „interpretare”, „suprainterpretare” și „deschidere”. Pentru semioticianul italian opera este o structură definită care permite multiple interpretări și tot ea le coordonează alternarea și le stabilește limitele. „Particularitățile operei deschise contemporane (ambiguitatea, intertextualitatea, hermitismul, plurivocitatea) reflectă modul în care știința, cultura, umanitatea modernă concep realitatea actuală. În aceste circumstanțe este indispensabil să readucem în discuție poziția teoreticianului italian, care urmărește și argumentează necesitatea conștientizării unui echilibru în actul interpretării, respectarea „limitelor” în defavoarea suprainterpretării deconstructiviste. Premisele puse în discuție vizează atât lucrările de critică, teorie literară și estetică (Opera deschisă, Lector în fabulă, Limitele interpretării, Interpretare și suprainterpretare), cât și opera artistică a scriitorului italian (Numele trandafirului).