Odată cu instaurarea administrației românești în Odessa, în august 1941, dincolo de numeroase probleme stringente din punct de vedere social-economic, autoritățile locale au inclus în agenda activităților curente problema readucerii lăcașurilor de cult și a vieții religioase din municipiu în făgașul firesc al lucrurilor. Către acel moment, în Odessa funcționa o singură biserică, pe lângă cimitirul orășenesc nr. 2, restul lăcașurilor aflându-se într-o stare dezastruoasă, profanate și în mare parte distruse de către administrația anterioară a statului sovietic. Autorul prezintă cercetarea acțiunilor și politicilor promovate de administrația românească, în perioada august 1941 – ianuarie 1944, în direcția reconstruirii și redeschiderii lăcașurilor de cult, inclusiv biserici luterane și ale celor de rit catolic, urmărind scopul de a elucida rolul patrimoniului bisericesc și al vieții spirituale din Odessa în perioada unor profunde transformări istorice. Comunicarea este o contribuție la problema de studiu cu referire la perioada administrației românești în regiunea Odessa și aduce în orizontul cercetării noi surse monografice și documentare din patrimoniul arhivistic din Republica Moldova.