Cercetarea noastră este actuală din mai multe considerente. Studierea costumului tradițional, ca parte componentă a patrimoniului naţional, are la moment o importanță teoretică și practică deosebită, iar explorarea știinţifică multiaspectuală a legităților și specificului metamorfozelor costumului popular moldovenesc în secolul XX este un obiectiv major al cercetării științifice ce ne preocupă. Studierea evoluției acestuia ne permite să afirmăm că, începând cu perioadă postbelică, portul tradițional al moldovenilor a stat la baza fenomenului cunoscut ca „costum național” moldovenesc. Astfel, urmărim definirea cât mai corectă, din punct de vedere teoretic, a termenilor „costum tradițional” și „costum național”, iar în procesul identificării însușirilor acestuia din urmă vom răspunde la întrebarea firească: ce înțelegem sub noțiunea de „costumul național” moldovenesc? Când, de cine și pentru ce a fost inventată? Cum a devenit simbol vizibil al diversității etnoculturale a uRSS în a doua jumătate a secolului XX? Abordând problema în cauză, trebuie să menționăm că în RSS Moldovenească tentativa de a proiecta asemenea costume sub impactul inițiativelor politice, fără a lua în calcul concepțiile despre lume și despre frumos ale moldovenilor, a modelat contextul când „costumul național” moldovenesc, înzestrat cu un număr relativ redus de repere identitare fundamentale, începe să pretindă a fi autentic și caută să își formeze un set de caracteristici ai diferenței față de prototipul său etnografic, demonstrându-le la anumite evenimente unionale sau internaționale. Studiind o gamă largă de documente, majoritatea de factură ideologică, care vorbesc despre atribuirea popoarelor din uRSS a unei „noi identități naționale” care trebuie susținută, inclusiv, prin intermediul unui costum de tip „nou”, am identificat o serie de piese de „costum național” moldovenesc proiectate pentru Expoziția Mondială ЕКСПО–1970 din Japonia și pentru OLiMPiADA–1980 de la Moscova. Sursa consultată integrează o descriere detaliată a acestora ceea ce ne obligă să emitem ulterior judecăți care ar ajuta afirmațiilor noastre să obțină un plus de consistență. În concluzie trebuie să menționăm că sondajele realizate de noi în teren, în ultima perioadă de timp, ne-au permis să observăm că în opinia publică și acum persistă o abordare nu tocmai potrivită a noțiunilor vizate, fapt ce ne-a îndemnat la o analiză comparativă a informațiilor și datelor obținute despre costumul tradițional, ca parte componentă a patrimoniului naţional, și despre „costumul național” moldovenesc. Sintetizând, putem afirma că această comparație pune în evidență faptul că vorbim de subminarea costumului tradițional, exprimată prin simplificarea croiului, substituirea materialului, stilizarea ornamentului și înlăturarea diferențelor locale, acesta fiind prea complex pentru reprezentarea „noii identități”. Prin raportarea la scopul demersului nostru, subliniem că elementele moștenirii etnografice autentice ale moldovenilor, dar și ale altor etnii din uRSS, sunt utilizate în perioada sovietică ca o resursă pentru menținerea unui nivel înalt de patriotism în rândul cetățenilor. Ca finalitate, costumul etnografic – cea mai importantă parte a identității etnice – se transformă doar într-o sursă de experiență estetică, într-o „vitrină” a culturii naționale, iar „costumul național” devine instrument de popularizare a noului sistem de valori și de ocultare a sistemului de valori tradițional.  Cercetarea de față va contribui la cunoașterea mai bună a domeniului și la evaluarea imparțială a fenomenelor ce au loc în prezent, fenomene rezultate din succesiunea etapelor istorice precedente. Discuția legată de practicile și modelele vestimentare din trecut este actuală în contextul cursului orientat spre salvgardarea patrimoniului material și imaterial al Republicii Moldova.