Patrimoniul cultural, în ciuda importanței sale cruciale pentru societate, valoarea educativă, civilizatoare și, nu în ultimul rând, economică a patrimoniului cultural, pentru întreaga societate, este de interes public. Adunarea Generală a ONu a integrat pentru prima data în Agenda 2030 rolul culturii, prin patrimoniul cultural și creativitatea, ca facilitator al dezvoltării durabile în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. Patrimoniul cultural poate oferi o platformă pentru dezvoltarea și testarea de noi abordări care demonstrează relevanța patrimoniului pentru dezvoltarea durabilă, iar contribuția moștenirii la dezvoltarea umană durabilă este majoră. Republica Moldova ține pasul cu timpul în ceea ce înseamnă valorificarea conținuturilor de patrimoniu în special salvgardarea moștenirii culturale scrise prin crearea conținuturilor de moștenire culturală scrisă, inclusiv cărţi, manuscrise, tipărituri vechi și rare, documente de arhivă, alte documente patrimoniale. Printre instituțiile care contribuie la salvgardarea și valorificarea conținuturilor de patrimoniu cultural scris, pot fi menționate în primul rând bibliotecile și arhivele. Prin procesul de digitalizare este asigurată realizarea misiunii de bază a unei biblioteci: conștientizarea importanţei patrimoniului cultural, al artei, asigurarea accesului la serviciile și produsele culturale, promovarea dialogului intercultural, favorizarea diversităţii culturale, asigurarea accesului cetăţenilor la informaţii și servicii comunitare, sprijinirea educaţiei atât la nivel individual (autoeducaţie), cât și la nivel instituțional etc. Conform Legii cu privire la biblioteci nr. 60 din 20.07.2017, una din funcțiile de bază a BNRM este de a asigura identificarea, dezvoltarea, organizarea, salvgardarea și valorificarea documentelor de bibliotecă publicate în ţară și constituie o colecţie de documente valoroase publicate peste hotare, pe suport de hârtie și/sau digital. Astfel, încă în anul 1996 a elaborarea Programului Naţional „Memoria Moldovei”, sub egida Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova și aprobat de Comitetul Naţional «Memoria Moldovei. Primele publicaţii digitizate în Biblioteca Națională a RM a fost Cazanie (1768) și Revista „Viaţa Basarabiei” (1932–1933) în perioada 2002–2003. iar în 2010 a fost lansată Biblioteca Națională Digitală Moldavica, având ca scop: salvgardarea moștenirii culturale scrise prin trecerea ei pe suport electronic, reducerea accesului fizic direct la originale și efectuarea unor lucrări speciale de restaurare, conservare și prezervare; oferirea accesului liber pentru toţi la moștenirea naţională scrisă digitizată, utilizarea ei în activitatea de culturalizare, educaţie, cercetare; valorificarea documentelor deţinătoare de patrimoniul naţional scris și imprimat. În prezent această Biblioteca Digitală Moldavica conține peste 6.500 obiecte digitale. instituția Publică Biblioteca Științifică (institut) Andrei Lupan a Academiei de Științe a Moldovei u demarat activități de valorificare a colecțiilor prin digitizare a 9.000 de dosare (fiecare cca 300 pag.) din fondul arhivistic al AȘM; 30 de cărți din Fondul „Cartea rară”. În prezent, în cele 6 muzee din Republica Moldova din numărul total de piese de patrimoniu au fost valorificate colecțiile prin digitizare la circa 23%. Colecţiile muzeelor însumează peste 571 mii de piese de patrimoniu cultural, care reprezintă istoria și cultura naţională și universală. Muzeele au implementat programe de evidenţă electronică a patrimoniului muzeal și de formare a bazei de date privind bunurile culturale mobile aflate în proprietatea lor. Serviciul de Stat de Arhivă au digitalizat 4 fonduri al Fondului Arhivistic Național (sunt transferate în format digital 47% din aceste fonduri). Arhiva Națională a Republicii Moldova a efectuat procedura de digitizare a documentelor istorice – 250.000 de manuscrise din epoca modernă, fiind creată prima bază de date digitalizată a documentelor istorice. Astfel, salvgardarea documentelor patrimoniale scrise, păstrate în colecţiile bibliotecilor, arhivelor presupune prezervare integrată într-un context de activităţi cu caracter social, economic și educaţional și implică un complex de măsuri știinţifice, legislative, manageriale, administrative, sociale, economice, educaţionale și culturale menite să asigure prezervarea (evidenţa, ocrotirea, conservarea, restaurarea).