În contextul dimensiunii istorice a temei date din cuprinsul literaturii acestei perioade complexe, evidenţiem câteva aspecte legate de atitudinea societăţii faţă de trecutul său, nemijlocit prin textele artistice. Sunt cercetate operele create în această zonă, care sau afirmat prin unicitatea sa. Literatura de expresie rusă, ancorată în situaţia istorică concretă, este compusă din operele create de autorii locali şi apărute pe paginile ediţiilor periodice, foarte des solicitate de cititori. Spre deosebire de alte ediţii europene ale emigraţiei ruse, ziarele şi revistele basarabene nu aparţineau totalmente acestei categorii a presei periodice. Ele se autodefineau ca presă basarabeană, deoarece răspundeau solicitărilor unei populaţii polietnice din Basarabia, care s-a constituit în ambianţa unei culturi locale particulare. În calitate de autori permanenţi ai ziarelor locale, erau oamenii de litere ce colaborau în arealul diasporei ruse: L. Dobronravov, A. Avercenco, A. Feodorov, P. Pilski, I. Severeanin ş. a.; oamenii de litere basarabeni: A. Verşhovschi, Jaque Nuar (Ocsner), N. Benoni, N. Maho, V. Laşcov, A. Razu. Această literatură, prezentă prin forme minore de proză şi poetice, conţine amprenta accentuată a „coloritului local” şi exprimă în formatul literar particularităţile cotidianului local, a peisajului, limbii, caracteristice acestei zone. Se distinge în mod deosebit aspectul descrierii cotidianului, în calitate de component zonal al acestei literaturi, prin îmbinarea nemijlocită a caracterului naţional (inerent literaturii ruse) cu componentul regional (basarabean). Această îmbinare imprimă literaturii date particularităţile mentalului basarabean. Portretele psihologice ale basarabenilor, normele etice, legătura cu natura, toate acestea sunt prezente în literatura Basarabiei. Această literatură reflectă nu numai situaţia istorică, dar şi conştiinţa comunitară, stările de spirit caracteristice perioadei, reproducând particularitățile etnice ale acestui popor.