Schimbarea cvasigenerală din ultimele decenii şi-a pus atât de pregnant amprenta pe toate palierele culturale şi mediile sociale, încât a reuşit să demareze transformări şi în acele sectoare care până nu demult erau asociate cu ideea de tradiţie, de conservatism, de imobilitate în faţa ştiinţei şi tehnicii moderne. Astfel, abordarea sistematică a medicinei tradiţionale devine o activitate tot mai îndrăzneaţă, în cazul în care satul arhetipal devine în actualitate un univers iluzoriu. Continua urbanizare a spaţiului rural contemporan, precum şi dezvoltarea tehnico-ştiinţifică au indus mutaţii serioase în etnoiatria şi medicina magică – au dispărut aproape în totalitate performerii, iar puţinii care mai practică actul de vindecare au renunţat la problematica iniţiatică sau au abandonat anumite practici magice, teme şi motive; s-a minimalizat şi concentrat numărul de versuri ale incantaţiilor, s-a pierdut încrederea în descântător şi în finalitatea terapeutică a descântecului. Totuşi, trecerea dinspre tradiţie spre modernitate nu a produs ştergeri totale de memorie sau anihilarea arhetipurilor inconştientului colectiv. Sub influenţa urbanului, ritualurile de vindecare se tranformă, căpătând noi forme de exprimare. Elementele raţionale ale etnoiatriei încep să fie uzitate în cabinetele de medicină alternativă, chiar şi în medicina clasică adeseori, iar medicina magică se rafinează, stimulând dorința pentru magic al omului contemporan: canalele TV prezintă finalitatea pozitivă a unor exorcizări, icoanele făcătoare de minuni, care vindecă orice boală, se înmulţesc, sursele media reclamează non-stop amulete şi brăţări vindecătoare, tot mai des se mediatizează cazul unor oameni cu puteri supranaturale, chiar şi aflarea diagnosticului a evoluat, fiecare individ având posibilitatea să-şi afle boală fără analize şi intervenţii, ci doar prin prezentarea unei fotografii. Rezultatele sondajelor de teren, ce au avut ca obiect de studiu formele contemporane ale riturilor de vindecare, au scos în relief faptul că mediul rural şi cel urban recurg la practicarea elementelor medicaţiei magice (fumegaţii cu ustensile de la Florii, aducerea în case şi apartamente a plantelor la Duminica Mare, descăntecul de boală etc.) şi, foarte des, la elemente de medicină naturistă. Concluzile sunt evidente în acest sens şi ne sugerează ideea că şi în epoca urbanizării şi tehnologizării excesive schimbările la nivelul mentalului uman sunt nesemnificative, omul fiind în continuare tentat să creadă în rezolvări şi vindecări instantanee, fapt ce poate induce o finalitate pozitivă a actului terapeutic contemporan.