Sincretismul acestor fenomene culturale eterogene, care s-au dezvoltat în Evul Mediu și au devenit obiectul de studiu al mai multor științe, sub diverse denumiri, s-a reflectat și în ritualurile tradiționale ale bulgarilor basarabeni. Concepția despre lume a poporului „umanizează” sfinții, unii dintre ei sunt considerați gemeni, alții – frați și surori, adesea fiind înzestrați cu calități umane. Așa-numita „domesticire a creștinismului” duce la ideea că, din lipsa de preoți, oricine poate „…şi tămâia, și stropi, și sfinți, și chiar împărtăși” (dovezi în acest sens se găsesc în sursele despre bulgarii din Basarabia din secolul al XIX-lea). Studiile contemporane indică, de asemenea, în viziunile oamenilor, un amestec de sărbători ortodoxe și populare, care sunt percepute în unitatea lor indisolubilă ca fiind tradiții ale strămoșilor lor. Au existat procese de o asemenea interconexiune în direcții diferite. În primul rând, în sărbătorile populare sunt incluse elemente creștine, cum ar fi legendele cu motive evanghelice sau apocrife. Sărbătoarea viticultorilor Trifon Zarezan este relaționată cu legenda despre Trifon, care și-a tăiat nasul după ce râse de Maica Domnului care trecea pe alături, mergând la o rugăciune de curățare. Sărbătoarea în cinstea sănătății băieților Ihtimia, când se sacrifică un cocoș, cu sângele căruia se face un semn pe poartă, este conectată cu povestirile din Evanghelie despre masacrul pruncilor de către regele Irod sau despre jertfa lui Avraam. În al doilea rând, în creștinism sunt introduse elemente păgâne, cum ar fi ghicitul sau sacrificările. Cel mai caracteristic exemplu este kurban (sacrificarea). Kurbanul este asociat cu diferite sărbători. Unul dintre cele mai interesante exemple ale ultimului tip de kurban este „Închinarea către Domnul” în orașul Tvardița, care este organizat în semn de recunoștință lui Dumnezeu pentru ajutor în mântuire și stabilirea într-un loc bun.