Casa ca imagine a spațiului „propriu” în folclorul cântat al bulgarilor din Moldova și Ucraina
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
454 1
Ultima descărcare din IBN:
2020-09-30 16:23
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
398.34(=163.2)(478+477) (1)
Folclor propriu-zis (714)
SM ISO690:2012
CARA, Nadejda. Casa ca imagine a spațiului „propriu” în folclorul cântat al bulgarilor din Moldova și Ucraina. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, p. 79. ISBN 978-9975-84-104-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 11, 2019
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019

Casa ca imagine a spațiului „propriu” în folclorul cântat al bulgarilor din Moldova și Ucraina

CZU: 398.34(=163.2)(478+477)

Pag. 79-79

Cara Nadejda
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 28 ianuarie 2020


Rezumat

În textele folclorice omul este reprezentat în centrul lumii care îl înconjoară, adică într-un spațiu perceput ca „al său” sau „străin”. Un loc „propriu”, în care omul se simte în siguranță, este, în primul rând, spațiul lui domestic, în centrul căruia se află casa, curtea și construcțiile anexe. Casa reprezintă spațiul de locuit al omului, fiind un simbol al bunăstării și bogăției familiei sale. Atât casa, cât și părțile ei componente, își au propria lor funcție în viața de zi cu zi a omului, comportând în acest sens o semnificație anume. Subiectul atenției noastre îl constituie casa și caracterul ei simbolic în folclorul cântat al bulgarilor din Moldova și Ucraina. În textele cercetate de noi (2.500 de cântece), se regăsește următorul vocabular: къща (casă), чардак (terasă acoperită de la nivelul doi al casei), комин (horn), врата (ușă), пенджура (fereastră). Cel mai des menționată în cântece este casa, în legătură cu faptul că acolo locuiesc persoane tinere. Mireasa și mirele sunt apreciați după cum arată casa lor părintească. Într-un cântec, de exemplu, mama și sora îl sfătuiesc pe un tânăr să-și ia o mireasă dintr-o casă (къща), în care hornul (комин) este văruit, ceea ce semnifică avuția și spiritul gospodăresc al acestei familii. Este considerată avută mireasa care locuiește într-o casă cu чардак. O astfel de mireasă nu toarce lână, dar mătase, și face șiraguri din monede de aur. O casă bună ar trebui să fie construită pe un loc ridicat, un deal, unde bate vântul și strălucește soarele. Fereastra casei (пенжджура) reprezintă hotarul prin care lumea interioară a familiei comunică cu lumea exterioară, „străină”. Casa și părțile ei interioare nu sunt menționate niciodată în legătură cu munca, bătrânețea sau trecerea în neființă. În casă este adusă tânăra soție, tot aici se adună părinții, fiii, nurorile, nepoții, adică întreaga familie. Casa poartă un caracter simbolic pozitiv, deoarece reprezintă un spațiu „al său”, care protejează omul de lumea „străină”, din afară.