Articolul precedent |
Articolul urmator |
568 6 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-16 13:33 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
316.663:2 (1) |
Psihologie socială (960) |
RELIGIE. TEOLOGIE (784) |
SM ISO690:2012 BARCARI, Dina. Transformarea identităţii religioase în modernitate. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, p. 78. ISBN 978-9975-84-104-7. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 11, 2019 |
||||||
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019 | ||||||
|
||||||
CZU: 316.663:2 | ||||||
Pag. 78-78 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Religia a fost mereu un element important al identităţii personale şi sociale, având o influenţă formativă majoră asupra gândirii şi comportamentului omului, care l-a motivat să adere la principii etice şi norme morale tradiţionale, să mediteze asupra naturii umane şi asupra scopului vieţii, să manifeste altruism faţă de semenii săi şi să practice o relaţie personală cu divinul prin rugăciune. Însă ultimii 30–40 de ani au adus rapide schimbări economice, datorită dezvoltării comunicaţiei şi tehnologiei IT, creşterii mobilităţii sociale. Ca urmare s-au produs importante modificări demografice. Acestea, la rândul lor, au provocat schimbări în normele familiale şi tradiţionale. Noua generaţie s-a pomenit între vechile tradiţii morale şi noile realităţi sociale. Identitatea religioasă preluată prin tradiţiile culturale a fost pusă în faţa ispitei de a fi „perfectată” cu una adoptată sub presiunea noii realităţi sociale. Din cele relatate reiese că scopul principal al unei culturi nu constă în afirmarea propriei identităţi şi a diversităţii sale, ci în înrădăcinarea acelor valori care sunt comune umanităţii în general şi persoanelor ca indivizi, pentru ca să se poată realiza vocaţia lor. În consecinţă, cultura, în schimbarea sa dinamică, tinde spre universalitate, care la rândul său este o premisă relevantă pentru un posibil dialog intercultural. Din moment ce există o legătură strânsă între cultură şi religie, orice dialog interreligios este şi un dialog intercultural. De aceea, cei doi parteneri de dialog trebuie să-şi afirme capacităţile personale pentru menţinerea acestui dialog intercultural. Observăm că astăzi religiile nu sunt în conflict unele cu altele, ci mai curând identitatea religioasă este o componentă a caracterului oamenilor, naţiunilor sau grupurilor de naţiuni aflate în conflict. Altfel spus, rolul identităţii religioase ca şi parte a identităţii grupurilor aflate în conflict este în creştere. Momentul pus în prim plan astăzi când mase imense de musulmani din Libia, Siria ş.a., fugind de sărăcie, război şi terorism, imigrează în Europa, punând în pericol identitatea religioasă a acesteia. |
||||||
|