Articolul precedent |
Articolul urmator |
623 11 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-27 22:04 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
902(498)”2015-2018” (1) |
Arheologie (935) |
SM ISO690:2012 RAFAILĂ-STANC, Simina Margareta, NUȚU, George, MALAXA, Daniel Ioan, MOTOTOLEA, Aurel Constantin. Orașul roman Aegyssus – cercetări arheologice și arheozoologice (campaniile 2015-2018). In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, pp. 48-49. ISBN 978-9975-84-104-7. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 11, 2019 |
|
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019 | |
|
|
CZU: 902(498)”2015-2018” | |
Pag. 48-49 | |
Descarcă PDF | |
Rezumat | |
Cercetările arheologice sistematice la Aegyssus (Moesia Inferior, ulterior Provincia Scythia, astăzi nordul Dobrogei, România), începute în anul 1959 şi continuate cu mici întreruperi în perioada 1971-1998, și reluate începând din anul 2015, au condus la dezvelirea parţială a sitului. Au fost astfel cercetate o serie de complexe (locuinţe, cuptoare, gropi menajere) datate în epocile romană, romano-bizantină şi bizantină. Au mai fost cercetate parțial zidul de incintă, turnurile de apărare şi resturile unui edificiu termal. Cele mai vechi urme de locuire (ceramică getică şi grecească) aparţin secolelor IV-III î.Hr. Cunoscută pentru prima dată cu termenul de uetus urbs, folosit de către poetul Ovidius în scrierile sale, în contextul descrierii unor conflicte de la începutul secolul I d.Hr., cetatea Aegyssus a avut un important rol strategic pe limes-ul Moesiei Inferior și, mai târziu, al provinciei Scythia. În cursul săpăturilor a fost descoperită o cantitate importantă de oase de animale în contexte încadrabile în două faze, și prima fază aparține unor complexe (gropi, niveluri de locuire) atribuite perioadei timpurii din evoluția orașului (sec. I î.Hr. – sec. II d.Hr.). Cel mai important lot faunistic provine, însă, din contextele romane târzii și bizantine timpurii (sec. IV-VI d.Hr.). Resturile animale colectate în anii 2016-2018 sunt în număr de 1229 și provin de la patru grupe faunistice: moluște (două valve de la scoica de râu), pești (8,71%; resturi de la sturioni, crap, somn și știucă), păsări (0,57%; cele mai multe resturi aparțin găinii) și mamifere (90,6%). Speciile de mamifere domestice identificate sunt: bovină domestică, oaie, capră, porc, cal, câine și măgar. S-au identificat și șapte specii de mamifere sălbatice: cerb, mistreț, căprior, iepure, lup, bour și castor. Cercetarea s-a desfășurat în cadrul unui grant oferit de Ministerul Cercetării și Inovării din România CNCS-UEFISCDI, proiect numărul PN-III-P4-IDPCE-2016-0852 (în PNCDI III). |
|
|