Elaborată în anul în care România comemorează împlinirea a 100 de ani de la desăvârşirea statului naţional român, lucrarea îşi propune să realizeze o panoramă a creaţiei muzicale monodice de tradiţie bizantină din această perioadă, aparţinând psalţilor români. Deşi întreg secolul XX este dominat de valorificarea prin armonizare a melodiilor consacrate din stranele româneşti, creaţia muzicală redată cu notaţia neumatică specifică Bisericii Ortodoxe continuă să existe, dar cu discontinuităţi. În funcţie de schimbările politice intervenite în societatea românească se pot delimita trei perioade distincte ale creaţiei psaltice: a.1918-1947; b.1948-1989; c.1990-2018. Prima perioadă coincide cu ultima fază a procesului de „românire” a cântării bisericeşti. Cea de a doua corespunde perioadei comuniste şi este marcată de hotărârile luate de Partidul Comunist în privinţa Bisericii, respectiv de încercarea de uniformizare a muzicii de strană. După 1990, muzica psaltică revine în matca proprie şi creaţia ultimelor două decenii îmbogăţeşte repertoriul cu noi colecţii de cântări.

Written in the year of Romania’s centennial anniversary as a national state, this paper intends to offer a panorama of the monodic music of Byzantine tradition of the period, composed by the Romanian chanters. Although the entire twentieth century was characterized by the harmonization of the already established church chants, the musical works written in neumatic notation specific to the Orthodox Church continue to exist, albeit discontinuously. Based on the political changes that occurred in the Romanian society, three distinct periods of psaltic music creation can be distinguished: a. 1918-1947; b.1948-1989; c.1990-2018. The first period coincides with the last stage of the process of “Romanianization” of church chants. The second one corresponds to the communist period and is marked by the Communist Party’s decisions regarding the Church, namely the attempt to standardise the church chants. After 1990, psaltic music regains its position and the compositions of the last two decades enrich its repertoire with new collections of chants. Thus, we can see that in the course of a century marked by political turmoil and changes, psaltic composition went on a hiatus in the first decades of the totalitarian regime, to gradually resurge after 1980, enriched with numerous works bearing a distinct Romanian stamp.