Într-o lume a globalizării, a transformărilor rapide în toate domeniile societății, într-un veac al educației transfrontaliere, când hotarele naționale nu mai constituie un obstacol în educarea tinerei generații și în promovarea valorilor general-umane, când procesele migratoare capătă noi proporții și direcții, imperativul timpului ne solicită integrarea într-o societate eterogenă, în care este necesar să dispunem de capacități de comunicare interculturală, de formarea competenței interculturale. Această componentă se referă la deprinderea de a trăi împreună cu ceilalți, prin dezvoltarea cunoașterii celuilalt, a istoriei sale, a tradițiilor și a spiritualității sale, obiectiv realizabil printr-o educație interculturală, care, de altfel, reprezintă și o oportunitate de promovare a patrimoniului etnocultural. Educația interculturală este educația relațiilor interpersonale, care implică membrii unor culturi diferite. Diferențele în raport cu celălalt vizează mai multe domenii: limbă, religie, practici sociale, de relaționare, vestimentare, alimentare, de petrecere a timpului liber, tradiții etc. Prin urmare, scopul acestui tip de educație este de a facilita relațiile interculturale, de a contribui la formarea și intensifi carea atitudinii de acceptare a celuilalt. Din perspectiva cultivării și promovării acestor valori, un rol deosebit de important revine școlii. Școala este chemată să ofere prin intermediul cursurilor Educație interculturală, Cultura bunei vecinătăți un model de conviețuire pașnică și constructivă într-o societate în care locuiesc împreună membrii mai multor grupuri etnice. Or, educația interculturală presupune o nouă metodologie axată pe integrarea în spațiul educațional a unor principii precum: toleranța, egalitatea, complementaritatea valorilor, valorizarea specifi cului spiritual al valorilor locale, etnice, atașându-le la valorile generale ale umanității, valorifi carea cadrului educațional în spiritul diversității, drepturilor omului, egalității de șanse, dialogului intercultural, promovării identității și cetățeniei. Fiind disciplină de bază în formarea competenței interculturale, Educația interculturală, conform curriculei, valorifi că conținuturi precum: Moldova – țară interculturală, valorile materiale și spirituale ale etniilor conlocuitoare, habitatul și mentalitatea colectivă, activismul civic în relațiile interculturale, moștenirea culturală comună, comunicare interculturală pentru o conviețuire armonioasă ș.a. Acestea sunt subiecte relevante pentru promovarea multiculturalismului, a valorilor etnoculturale și naționale în context global, a acceptării alterității, dar și a conștiinței de neam. Fiecare etnie, oricât de mică ar fi , oriunde ar locui, are la baza dezvoltării sale tendința de a dăinui și demnitatea de a-și păstra valorile create și transmise de la strămoși. Un popor va exista atâta timp, cât își va vorbi limba, își va păstra tradițiile, obiceiurile de familie, își va transmite valorile culturii naționale, își va instrui copiii în spiritul etnic și atitudinea respectuoasă față de toate etniile și cultura lor.