Înaintând ca obiectiv fi nal al evoluției istorice comunismul, știința și învățământul istoric au devenit domeniul principal al frontului ideologic în URSS. Scopul acestora era de a inocula populației sovietice mentalitatea marxist-leninistă, de a-i educa pe cetățeni ca activi constructori ai comunismului și patrioți ai „patriei socialiste”. Se preconiza a crea un cetățean sovietic nou – homo sovieticus. Pregătirea specialiștilor în conformitate cu ideologia marxistă devenea un obiectiv major și important care s-a realizat treptat cu restabilirea facultăților de istorie și crearea altor noi, unde se pregăteau specialiști în conformitate cu exigențele înaintate de Partidul Comunist. Sintagma homo sovieticus era completată cu historicus sovieticus. Modelul sovietic al învățământului istoric superior a fost implementat și în RSSM. Facultățile de istorie din RSSM au devenit școlile principale de pregătire a ideologilor comuniști (cadre de partid și ale aparatului de stat, propagandiști, profesori etc.) și urmau să transforme populația „eliberată” de sub „ocupație burghezo-fascistă” în cetățeni sovietici. Educarea unui om nou – homo sovieticus – presupunea mai întâi izolarea populației dintre Prut și Nistru de România, lipsirea populației din spațiul pruto-nistrean de istorie, limbă, alfabet, cultură, tradiții. Populația românească dintre Prut și Nistru, conform noilor obiective politice, urma să devină „poporul moldovenesc”. Astfel, studierea și cercetarea istoriei naționale în cadrul instituțiilor de învățământ superior refl ectă scopurile urmărite de regimul totalitar comunist, politica națională și procesele social-politice din RSSM. Studierea istoriei naționale în RSSM în perioada anilor 1944–1965 a oscilat între studierea unor elemente ale istoriei Moldovei în cadrul Cursului de Istorie a URSS și studierea acesteia în cadrul Cursului de Istorie a Moldovei, curs separat. Istoria Moldovei, în ambele cazuri, era abordată ca parte componentă a istoriei popoarelor Uniunii Sovietice. Procesul de elaborare a manualului de Istorie a Moldovei reprezintă realitatea relațiilor dintre instituțiile de învățământ superior și de cercetări și organele de partid și de stat, un exemplu al imixtiunii statului în activitatea didactico-științifi că. Manualul de Istorie a Moldovei a fost nu un rezultat al activității științifi ce a autorilor, ci un rezultat al presiunilor ideologice și politice asupra istoricilor, al luptei dintre savanți pentru funcții academice. În manualele de istorie pentru învățământul superior și cel preuniversitar din Uniunea Sovietică, politica expansionistă a Imperiului Rus este apreciată ca fi ind eliberatoare; se menționează că Rusia niciodată nu a dus războaie expansioniste, popoarele se alipeau la ea absolut benevol, și pentru ele intrarea în imperiu era un fenomen istoric progresist. Educarea tinerelor generații în conformitate cu aceste manuale a dus la deformarea conștiinței istorice și naționale a popoarelor înglobate în URSS și nemijlocit a conștiinței românilor din Basarabia, anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la URSS în 1940 fi ind și astăzi apreciată de unii drept eliberare...