Prezenta lucrare abordează studiul metaforei din Antichitate până în prezent. Literatura de specialitate indică faptul că Aristotel este primul care a analizat metafora sub aspect semantic, pragmatic și semiotic. Concepțiile aristotelice privind analiza structurală a metaforei au fost preluate și dezvoltate ulterior de către cunoscuții savanți din Evul Mediu: Cicero, Quintilian, Donatus, Virgilius, Geffroy de Vinsay, Dronke ș.a. Fiecare dintre acești savanți și-au adus aportul în conceptualizarea termenului de metaforă prin analize profunde și argumentate. Cicero a redus definiția aristotelică la ideea că metafora este metodă de a explica un cuvânt, în lipsa unui termen nominativ.

This study deals with the metaphorical study of Antiquity so far. Studies indicates that Aristotle is the first that analyzed the metaphor in semantically, pragmatic and semiotically.Aristocratic conceptions of the structural analysis of metaphor were subsequently taken over and developed by known scientists of the Middle Ages: Cicero, Quintilian, Donatus, Virgilius, Geeffroy de Vinay, Dronke, and other.Each of these scientists has helped to define the term of metaphor by far-reaching and reasoned analyzes. Cicero reduced the aristotelic definition to the idea that metaphor is the way to explain a word, without a nominal term.