Valorile lumii vechi participă la construcţia intelectuală a omului de astăzi. Spaţiu al definirii şi al cunoaşterii, literatura română veche înglobează imaginea umanităţii noastre medievale şi rămâne o carte vie, o carte de citit. Frescă nu doar a evenimentelor, ci şi a ritmului trăirii, a sensibilităţii timpului însuşi, paginile de cronici, dincolo de abundenţa informaţiei, fac dovada unui model de viaţă şi a unei mentalităţi., care le personalizează şi în care ne regăsim. Supus vremelniciei, omul vechi reuşeşte, totuşi, să se sustragă timpului prin memoria faptelor sale, modelul său oferind soluţia existenţială. Aceeaşi, şi totuşi alta, la fiece nouă lectură, lumea textelor vechi incită şi provoacă, revenirea la textele de altădată descoperindu-ne noi aspecte ale dimensiunii noastre culturale.

The values of the old world participate in the intellectual construction of today’s man. As a space of defining and knowledge, old Romanian literature encompasses the image of our medieval humanity and remains a living book, a book to read. It is a mural not only of the events, but also of the life rhythm, of the sensitivity of time itself. The pages of chronicles, beyond the abundance of information, prove a model of life and a mentality that personalizes them and the place where we find ourselves. Subject to perishability, the old man manages to escape time through the memory of his deeds, this model offering him an existential solution. The same, and yet another, at each new reading, the world of old texts incites and provokes. When returning to old texts we discover new aspects of our cultural dimension.