În ultimele decenii ale secolului trecut, „schimbarea la faţă” a poeziei române din Basarabia a rezultat din intervenţiile temerare ale unui grup de poeți, în special, tineri, care, prin scrisul lor atipic, au încetăţenit noutatea în interiorul genului. Spiritul de frondă al noii generații s-a materializat prin ludic, ironic și parodic – elemente inedite ale reprezentării poetice, opuse vechilor forme, proprii generațiilor anterioare. Chiar dacă acest efect de breşă nu a reuşit să ia în posesie întreg teritoriul liric basarabean, fisura (benefică!) s-a produs: limbajul artistic, direct, transparent, a revigorat substanțial fenomenul poetic de la est de Prut, diferențiindu-l în mod esențial de cel din perioada totalitară și aliniindu-l la ritmurile poeziei optzeciste din România. Cei care au propulsat noile formule de creaţie, poeții Nicolae Popa, Lorina Bălteanu, Emilian Galaicu-Păun, Vsevolod Ciornei, Eugen Cioclea ș.a., nu au făcut-o din simpla intenţie de a poza pentru un „portret de grup”, dar pentru că sensibilitatea lor artistică depăşise cu mult ramele celei vechi – clișeizată, apatică, irelevantă. În creația tinerilor poeți, se reliefează noi modalități de organizare a discursului liric: notaţia prozaică, fragmentarismul, intertextualitatea, aluzia, citatul, colajul, pastişa etc. Manifestate sporadic până la 1990, noile tehnici au devenit funcţionale şi productive în ultimul deceniu al secolului al XX-lea și la începutul celui următor, afirmând o altă identitate a poeziei din acest perimetru literar românesc.

In the last decades of the last century the „Transfiguration” of the Romanian Bessarabian poetry has resulted from a reckless intervention of a group of poets, especially young people who, through their atypical writing style have established novelty within the genre. The spirit of rebelliousness of the new generation was accomplished by the ludic, ironic and parodic – new elements of poetic representation, as opposed to the old forms, specific for previous generations. Although this gap effect failed to take possession of all the Bessarabian lyrical area, the (benficial!) fissure has occurred: the direct, transparent artistic language, has substantially revived the poetic phenomenon from east of the Prut, essentially distinguishing it from the totalitarian period, aligning it with the rhythms of poetry of the eighties in Romania. Those who have driven new creative forms: the poets Nicolae Popa, Lorina Bălteanu, Emilian Galaicu-Păun, Vsevolod Ciornei, Eugen Cioclea and others, have not done it with the mere intention to pose for a „group portrait”, but because of their artistic sensitivity that outclasses the old frames – with cliches, apathetic and irrelevant. The creation of young poets highlights new ways of organizing the lyric discourse: prosaic notation, fragmentation, intertextuality, allusion, quotes, collage, pastiche, etc. Rarely manifested shy until 1990, the new techniques have become functional and productive in the last decade of the twentieth century and at the beginning of the 21st , affirming another poetic identity of this Romanian literary area.