Acest articol reprezintă o abordare istorică a educației coregrafice, în special a dansului, ca o formă necesare de educare a membrilor societății basarabene. În cele din urmă, se face referire la interconectarea educației coregrafice și a societății basarabene moderne. Există o prezentare selectivă a surselor pentru dansul din antichitate, Italia și Franța. În cea mai mare parte a literaturii existente, antichitatea acționează ca punct de referință în studiul dansului. Cu toate acestea, studiul dansului în antichitate necesită o metodologie specifică și o abordare interdisciplinară. Dansul în Republica Moldova este o entitate separată, iar educația coregrafică constituie un aspect al procesului de socializare, prin care specialiștii în devenire pot dobândi comportamente specifice, necesare pentru participarea activă la viața socială. Astfel, chiar dacă discipolii nu conștientizează, educația coregrafică are o influență continuă asupra lor, dar și a tuturor oamenilor. Când vorbim de educația coregrafică ca proces, avem în vedere ansamblul de acțiuni prin care se realizează transmiterea cunoașterii, a influențelor sistematice și organizate prin care se realizează formarea personalității celui educat.