Castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum), răspândit şi cunoscut mai mult ca arbore decorativ şi ornamental, este totodată şi o sursă bogată de substanţe biologic active (SBA) şi, respectiv, plantă producătoare de cel puţin patru produse vegetale (PV) cu principii farmacologic active din diferite clase de compuşi fitochimici: scoarţa (Cortex Aesculi hippocastani), frunzele (Folium Aesculi hippocastani), florile (Flores Aesculi hippocastani) şi fructele (Fructus Aesculi hippocastani). Conţinutul divers şi bogat în SBA al acestor PV este de mai mult timp obiect de cercetare al chimiştilor, farmacologilor, cosmetologilor şi altor specialişti, care privesc organele arborelui de castan ca preţioase surse de materii prime pentru industriile farmaceutică şi cosmetică [1,2]. Dat fiind resursele naturale de castan reduse şi limitate, cercetătorii şi producătorii pun problema utilizării produselor vegetale ale arborilor decorativi din spaţiile urbane în calitate de materii prime, cel puţin pentru obţinerea principiilor active în care acestea sunt relativ bogate [1]. Astfel, din scoarţa de castan au fost izolate şi descrise cumarinele esculetina şi glicozida sa esculina (până la 3%), oxicumarinele fraxetina şi scopoletina şi glicozidele respective fraxina şi scopolina, glicozida flavonoidică cuercetina, substanţe tanante (dimerul catehinei proantocianidina A2), fitosteroli şi complexul de saponine triterpenice ,,escină” [2]. Florile de castan se caracterizează prin conţinutul de mucilagii şi pectine din clasa hidraţilor de carbon şi prin conţinutul relativ mare de flavonoide, în special derivaţi ai chempferolului şi cuarcetinei, glicozide flavonoidice, substanţe tanante şi glicozidele escinei. Frunzele de castan, similar florilor conţin pectine, sunt bogate în flavonoide – derivaţi ale chempferolului şi cuarcetinei, carotenoide şi, evident, sunt bogate în clorofilă. Seminţele de castan, similar altor seminţe, conţin în cea mai mare parte hidraţi de carbon – amidon şi pectine( 50-60%), proteine (11%) şi ulei gras (5-7%). Însă acestea sunt un produs vegetal valoros, în primul rând, pentru conţinutul relativ mare de escină (până la 8-13%) – saponină triterpenică din seria β-amirinei (aglicon – escigenolul) şi glicozide ale cumarinei, oxicumarinei, substanţe tanante ş.a., considerate a fi principiile active responsabile de activităţile farmacologice cele mai importante, caracteristice acestui produs. Escina este un amestec de cel puţin 6 glicozide de bază şi peste 20 glicozide derivate ale agliconului de bază, având ca constituent de bază (75- 80%) β-escina. O asemenea diversitate de SBA asigură şi o diversitate a activităţilor biologice a PV respective, unele cunoscute şi aplicate în tratamentul diferitelor afecţiuni încă din vremuri străvechi. În medicina ştiinţifică castanul a fost introdus de medicul francez A. Artault de Vevey prin publicarea în 1896 în ,,Revue de thérap. méd. chirur.” a rezultatelor privind tratarea cu succes a hemoroizilor şi a dilatării varicozice a venelor cu tinctură de castan. Anume aceste efecte terapeutice s-au dovedit a fi cele mai preţioase pentru PV din castan şi până în zilele noastre. Efectele venotonic, antivaricozic, de întărire a capilarelor şi alte efecte privind afecţiunile vaselor sangvine, după cum s-a demonstrat, se atribuie în cea mai mare parte escinei (Fig.), deşi un rol mare în manifestarea acestor efecte revine şi compuşilor cumarinici şi flavonoidelor. În ultimele trei decenii au apărut mai multe informaţii privind aplicarea unor produse cu conţinut de escină în cosmetică pentru tratarea scalpului, cavităţii bucale, feţei, corpului, mâinilor, pentru igiena picioarelor şi a.Extractele de castan sălbatic cu conţinut de escină de la 0,25-0,5% (masă / vol.)] au fost incluse într-o gamă de produse comerciale, inclusiv şampoane, spume de duş, spumă de baie, creme, loţiuni şi paste de dinţi [3]. Fig. Structura chimică a principalelor componente ale complexului saponinic ,,escina” (R1, R2, R3 = resturi ale acizilor tiglic (Tig.), angelic (Ang.) şi acetic (Ac) în diferite combinaţii) Importanţa crescândă a produselor de castan cu conţinut de escină pentru producerile farmaceutică şi cosmetică impune, printre altele, şi optimizarea metodelor de obţinere a escinei, fapt care a determinat scopul experimental al prezentei lucrări, şi care constă în elaborarea unui procedeu de obţinere a escinei în condiţii de laborator evitând faza separării produsului pe coloane cromatografice. S-a procedat la modificarea metodei de obţinere a escinei propusă de Farmacopeea germană (DAB 10) [4] pentru determinarea spectrofotometrică a conţinutului de escină în (PV). Această metodă prevede extragerea directă a escinei din PV prin fierberea produsului măcinat cu metanol apos (65% V/V) sub reflux. În cazul prezentei lucrări, se propune degresarea preventivă epuizantă a PV la prima etapă, prin fierbere sub reflux cu solvenţi organici nepolari: eter dietilic, hexan sau cloroform. Aceasta este urmată de extragerea la fierbere sub reflux cu sistemul alcool etilic-apă s-au metanol-apă în 2-3 repetări până la epuizarea escinei în PV. Controlul gradului de extragere a escinei din PV se efectuează prin analiza cromatografică în strat subţire (CSS) a extractelor, sau a extraxtelor suplimentare din probe de cca 1g produs presupus epuizat, realizată în condiţiile extragerii de bază după fiecare repetare a extragerii totalului de PV. În calitate de fază staţionară pot fi folosite plastinele cromatografice de silufol sau silicagel, iar în calitate de fază mobilă se va utiliza sistemul de solvenţi propus de DAB 10: acid acetic glacial – apă – n-butanol, 10:40:50, V / V / V; strat superior. Zonele escinei se vor vizualiza prin pulverizare cu reactivul anisaldehidă (soluţie 10% anisaldehidă în acid sulfuric concentrat) (zonă de culoare roşu-aprins) sau acid sulfuric de 70% în alcool etilic (V/V) (zonă negru-violet) şi încălzirea ulterioară la 100-105°C până la formarea coloraţiilor specifice. Extractele cu conţinut de escină se unesc şi se evaporă la rotor evaporator cu vid până la reziduul sec. Reziduul sec obţinut după evaporarea solventului se dizolvă în 0,1 M HCI şi se extrage în câteva repetări (până la epuizarea escinei) cu un amestec de n-propanol-cloroform-butanol (6:4:1 v/v/v) în pâlnia de decantare. (Controlul epuizării se realizează în condiţiile CSS descrise mai sus). DAB 10 prevede extragerea cu un sistem numai din primii 2 solvenţi. În acest caz, datorită proprietăţii escinei de emulgator puternic se formează o suspensie foarte stabilă ce îngreuează separarea stratului organic. După separare stratul organic se evaporează la un rotor evaporator cu vid până la reziduul sec. Reziduul sec nu se mai spală cu eter dietilic, după cum prevede DAB 10, deoarece materialul a fost preventiv degresat. Se verifică individualitatea şi puritatea în CSS, apoi se cântăreşte. Prin metoda propusă, s-a stabilit conţinutul mediu, între 1,9-2,3%, de escină în seminţele de castan colectate în raza oraşului Chişinău în 2014. Aceste niveluri ale escinei din materialul vegetal colectat sunt mai mici faţă de minimul de 7% cerut de DAB 10, însă cu toate acestea, din punct de vedere tehnologic, materialul cercetat (care este un reziduu vegetal şi deşeu municipal solid, organic) conţine o cantitate semnificativă de escină şi alţi constituenţi fitochimici valoroşi, care pot fi produşi şi utilizaţi într-un mod durabil şi rentabil în interesul producerilor farmaceutică şi cosmetică.