Industriile textile produc ape uzate, care conţin o serie de coloranţi, surfactanţi, agenţi auxiliari, solvenţi, inclusiv particule solide acide sau caustice dizolvate, compuşi toxici. Mulţi dintre aceşti compuşi sunt cancerigeni, mutageni, teratogeni şi toxici pentru fiinţele umane, specii de peşti şi microorganisme. Prin urmare, elaborarea metodelor de eliminare a acestor contaminaţi din apele uzate textile este o problemă importantă pentru mediul ambiant [3, p.50]. Coloranţii textili sunt greu solubili în apă, şi ca urmare necesită prezenţa unor agenţi de dispersie, care au rolul de a îmbunătăţi solubilitatea lor. Agenţii de dispersie mai au rolul şi de a evita coalescenţa particulelor disperse prin formarea unor bariere în faza metastabilă [1, p.383], deoarece adăugaţi în faza dispersă, ei facilitează deflocularea şi dezagregarea substanţelor solide în mediul apos. La fel, ei sunt utilizaţi în procesul de vopsire a ţesăturilor pentru a mări stabilitatea de dispersie, netezire şi rezistenţa culorii ţesăturilor în timp [1, p.381-382]. În urma proceselor de coagulare-floculare a apelor reziduale, pentru îndepărtarea compuşilor organici nebiodegradabili, se formează o masă vâscoasă numită levigat, unde sunt antrenaţi compuşii organici refractari, precum fenoli, hidrocarburile aromatice policiclice, alcanii, cetonele, esterii, alcoolii şi ftalaţii. De aceea, tratamentul lor este complicat şi necesită, în general, aplicarea diferitelor metode complexe [4, p.20]. Sunt cunoscute numeroase tehnologii pentru tratarea apelor uzate care conţin concentraţii ridicate de materie organică refractară. Aceste scheme tehnologice includ ozonizarea, tratament cu ultrasunete, coagularea-flocularea, oxidarea cu reagentul Fenton şi procese de adsorbţie [2, p.319].Cercetările experimentale de laborator se realizează, în condiţiile în care dezvoltarea industriei şi a cerinţelor pieţei, cu privire la protejarea mediului înconjurător a devenit o prioritate. În RM nu este soluţionată, îndeajuns, problema epurării eficiente a apelor reziduale din industria textilă, care apoi sunt deversate în bazinele acvatice. Soluţionarea epurării apelor uzate din industria textilă va contribui la rezolvarea problemelor ce ţin de protecţia bazinelor acvatice şi de calitatea apelor de suprafaţă. Cu acest scop, a fost studiat procesul diminuării concentraţiei compuşilor organici din sisteme-model, ce conţin colorant direct şi agent de dispersie, în lipsa ori în prezenţa etilenglicolului, prin combinarea metodelor de coagulare, urmată de adsorbţia pe cărbuni activi pentru sistemul fără etilenglicol sau utilizarea consecutivă a proceselor de coagulare, oxidare catalitică cu reagentul Fenton şi adsorbţia, în funcţie de concentraţia iniţială a poluanţilor, pH-ul soluţiei şi concentraţia ionilor de aluminiu. Concentraţia remanentă a substanţelor organice s-a determinat după valoarea CCO-Cr. Efectul de înlăturare a coloranţilor direcţi şi substanţelor auxiliare, în urma tratării cu coagulant de aluminiu, depinde de valoarea pH-ului. pH-ul optim este de 4,0-4,5, iar la mărirea lui, efectul de înlăturare se micşorează. Concentraţia ionilor de aluminiu, la fel, au o influenţă majoră asupra procesului de coagulare. Cu marirea concentraţiei ionilor de aluminiu, efectul de înlăturare a amestecului de coloranţi şi dispersaţi se măreşte până la o anumită concentraţie optimă a ionilor de aluminiu, iar cu marirea, în continuare, a concentraţiei ionilor de aluminiu, efectul înlăturării se micşorează. Un exces de coagulant poate conduce la încărcarea pozitivă a suprafeţei coloizilor (apare un potenţial zeta pozitiv) ce duce la redispersarea acestora. Concentraţia optimă a ionilor de aluminiu este diferită în funcţie de compusul auxiliar pe care îl conţine sistemul. Pentru amestecul de colorant direct şi agent de dispersie, RD81*+ NaLS*, este necesar 16,2 mg/L ioni de aluminiu. Mărirea concentraţiei dispersatului de la 20,0 mg/L la 80,0 mg/L*** duce la micşorarea efectului de înlăturare a amestecului de colorant şi agent de dispersie, iar odată cu mărirea concentraţiei colorantului de la 100,0 mg/L la 200,0 mg/L***, efectul de coagulare se măreşte, dar se măreşte şi concentraţia remanentă a compuşilor organici şi, de aceea, pentru epurarea soluţiilor până la normele sanitare**, este necesar a efectua procesul de adsorbţie pe cărbuni activi (Fig.1). Tabel Procese de epurare aplicate consecutiv asupra sistemelor model ce conţin colorant direct, agent de dispersie şi polialcool (RD81+ NaLS +EGl) Concentraţia iniţială a agentului de dispersie CCO-Cr init., mgO/L CCO-Cr, mgO/L după coagulare, [Al3+]=27,0 mg/L CCO-Cr, mgO/L după oxidare [Fe2+]=3*10-4 M, [H2O2]= 3*10-3 M, pH=2,0-2,5, t. oxid.=60 min CCO-Cr, mgO/L după adsorbţia pe cărbuni activi [RD81]=100,0 mg/L, [NaLS]=60,0 mg/L, [EGl]= x, mg/L X=20,0 mg/L 140,0 18,8 20.63 4,4 X=40,0 mg/L 150,0 21,3 22.50 4,4 X=60,0 mg/L 160,0 23,1 24.38 3,8 X=80,0 mg/L 180,0 25,0 28.75 3,8 [RD81]=200,0 mg/L, [NaLS]=60,0 mg/L, [EGl]= x, mg/L, X=20,0 mg/L 220.0 14,4 21,9 3,8 X=40,0 mg/L 240.0 14,4 23,1 4,4 X=60,0 mg/L 260.0 14,4 22,5 4,4 X=80,0 mg/L 280.0 14,4 19,4 3,8 Prezenţa etilenglicolului în sistemul ce contine colorant şi dispersant duce la un efect mai mare de înlăturare (94,5%), comparativ cu sistemul RD81+ NaLS (87,8%), însă concentraţia remanentă sumară a compuşilor organici, după coagulare, nu se micşorează şi astfel soluţiile nu se epurează până la CMA** prevazute pentru apele epurate. Asupra efectului de înlăturare influenţează atât concentraţia etilenglicolului, cât şi a colorantului. La mărirea concentraţiei etilenglicolului de la 20,0 mg/L la 80,0 mg/L, efectul se măreşte cu 1,5-2,0% la concentraţia colorantului 100,0 mg/l şi, practic, nu se schimbă la concentraţia colorantului de 200,0 mg/L.*RD81– colorant roşu direct; *NaLS – agent de dispersie, sare de natriu a acidului lignosulfonic; *EGl – etilenglicol; **CMA (6.5-8.0 mgO/L) – concentraţia maximă admisibilă pentru deversarea apelor epurate în bazinele acvatice; ***CCO-Cr iniţial pentru sistemele cercetate variază între 80 mg/L până la 280mg/L.