În prezent, cadrul legislativ, normativ şi de politici din sectorul educaţiei este în plin proces de aliniere la standardele Uniunii Europene. În conformitate cu Acodul de Asociere semnat între Republica Moldova şi Uniunea Europeană (ratificat prin Legea nr.112 din 02.07.2014) care oferă o prespectivă de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, un accent deosebit este îndreptat asupra învăţământului superior, prin care este încurajată cooperarea şi transparenţa la toate nivelurile educaţiei şi formării profesionale. În baza celor expuse, cooperarea şi transparenţa vizează modernizarea sistemelor de educaţie şi formare prin îmbunătăţirea calităţii, relevanţei şi accesul la studii, şi promovarea convergenţei în învăţământul superior aliniat la standardele Uniunii Europene. Acelaşi acord promovează cooperarea în toate domeniile activităţilor de cercetare ştiinţifică care au la bază un interes comun de dezvoltare tehnologică şi apără şi protejează drepturile de proprietate intelectuală. Prin participarea entităţilor de cercetare, universităţi şi instituţii de cercetare se doreşte creşterea capacităţii de cercetare pe teritoriul Republicii Moldova şi încadrarea acestora în programele-cadru de cercetare la nivelul UE prin promovarea proiectelor comune de cercetare cu ţările membre. În comun cu cele expuse, Ministerul Educaţiei din Republica Moldova a demarat procesul de reformare a sistemului educaţional prin promovarea calităţii şi a valorificării potenţialului uman, prin transmiterea de noi cunoştinţe şi valori culturale care să contribuie la formarea conştiinţei şi identităţii naţionale şi la promovarea aspiraţiilor de integrare europeană [***]. Solurile pe teritoriul Republicii Moldova au prezentat interes din timpuri străvechi, fiind punctate particularităţile şi bogătiile ,,pământului” şi mai târziu accentul a fost plasat asupra productivităţii acestora. A.Ursu menţionează descrierea lui Herodot, şi contribuţia şi aportul informaţional pe care l-au avut asupra descrierii solurilor, inclusiv prin accentuarea productivităţii şi fertilităţii acestora de către D.Cantemir şi alţi cercetători (P. Kunitki, 1813; P. Svinin, 1816; Saburov, 1830; Arseniev, 1848) [1, p. 51]. Prima lucrare care a prezentat caracteristicile învelişului de sol din Republica Moldova, bazată pe principiile pedologiei genetice, a fost publicată de Dokuceaev cu denumirea: Despre solurile Basarabiei (К вопросу о почвах Бессарабии) publicată în revista ,,Pedologie” (Почвоведение) în 1900. Lucrarea este destinată exclusiv solurilor Basarabiei şi prezintă în continuare rezultatele celor două expediţii (1877 şi 1898) de pe acest teritoriu. Rezultatele de după prima expediţie ale lui Dokucaev, în care ia cunoştinţă de solurile Basarabiei în 1877 au fost folosite în renumita lucrare Cernoziomul rusesc (1883). În perioada interbelică, studiile au fost continuate de pedologii români care au alcătuit şi publicat hărţile zonelor de sol: Murgoci, 1911, 1914; Cernescu, 1934, cu studii mai detaliate s-a remarcat N.Florov (1928, 1930, 1938, 1943) [1, p. 51-52]. Etapa contemporană a cercetării solurilor demarează odată cu revenirea lui N.Dimo în Moldova. Academicianul N.Dimo efectuează cercetări detaliate ale solurilor, antrenând în studiul solurilor diferiţi specialişti, inclusiv corpul didactic şi studenţii de la Catedra de pedologie a Universităţii de Stat din Moldova. Universitatea de Stat din Moldova a fost formată în anii 1946- 1947, iar Facultatea de Geologie şi Pedologie a fost deschisă din primul an de activitate. Din 1953 activitatea de coordonare a cercetărilor pedologice revine Institutului de Pedologie, în prezent Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului (IPAPS) „N. Dimo” [1, p. 53]. V. Chiriliuc şi S. Toma menţionează că cercetările care au vizat studierea conţinutului de microelemente în soluri pe teritoriul Moldovei au fost iniţiate încă din 1938 la catedra de Agrochimie a Universităţii Agrare de Stat din Moldova de A.Timoşenco şi H.Vasiliu prin aplicarea metodelor colorimetrice şi abia la sfârşitul anilor '50 şi începutul anilor '60 cercetările au luat amploare şi au cunoscut o etapă mai intensivă la mai multe catedre din cadrul aceleiaşi instituţii (catedra de Agrochimie, Viticultură, Creşterea plantelor). În paralel, a debutat studierea conţinutului de elemente rare şi disperse la Universitatea de Stat din Moldova, activităţile au fost coordonate de I.Rabinovici, A.Irinevici, V.Dubin prin analiza conţinutului elementelor în componentele biosferei prin metode spectrografice. La IPAPS microelementele în soluri au fost studiate de I. Krupenicov şi G. Strijova [2, p. 4; 3, p. 3-4]. Pe teritoriul Republicii Moldova studiile geochimice care au vizat cercetarea solurilor păstrează aceeaşi tendinţă de evoluţie promovată în toate şcolile din mediul universitar şi institutele de cercetare din cadrul Academiei de Ştiinţe din URSS. O contribuţie semnificativă în etapa iniţială de evoluţie a geochimiei ca domeniu ştiinţific, şi care a permis identificarea şi explicarea unor regularităţi şi legităţi care vizează distribuţia elementelor chimice în biosferă îi aparţine lui V.Vernadski, discipolilor şi urmaşilor acestuia [4, p. 3]. V.Vernadski a fost primul care a descris transformarea naturii sub influenţa omului prin prisma geochimiei, este şi fondatorul biogeochimiei. Baza teoretică şi fundamentală de cercetare a peisajelor (landşaftelor) prin metode geochimice a fost formulată de B.Polânov, detaliată mai apoi de Glazovskaia şi Perelman. La baza clasificării geochimice a landşaftului stau principiile migraţiei geochimice a elementelor chimice şi conceptul de peiasaje elementare. Primele cercetări ştiinţifice cu caracter geochimic din Republica Moldova au fost integrate în domeniul de cercetare din geochimia landşaftului. Cercetări privind influenţa şi monitorizarea proceselor geochimice tehnogene pe teritoriul Republicii Moldova au fost conduse în cadrul Institutului de Geofizică şi Geologie din anul 1976 sub îndrumarea profesorului Perelman (Academia de Ştiinţe a URSS). Cele mai detaliate studii au fost realizate de N. Mîrlean, încă de la sfârşitul anilor ‘70 şi până la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut. Se remarcă printr-o serie de publicaţii şi monografii prin care monitorizează evoluţia geochimică a metalelor grele în agroladşafte (1989), landşaftele urbane (1992) şi tratează problemele geochimiei mediului din prisma landşaftului (1985). În Republica Moldova, la etapa actuală, pentru caracterizarea chimică şi geochimică a conţinuturilor de elemente chimice din diferite componente din natură, se utilizează încă date care reflectă conţinutul mediu de elemente chimice într-un anumit component, exprimate în unităţi de masă. Aceste valori sunt numite clark-uri, la propunerea lui Fersman, în cinstea geochimistului american F.W. Clarke. Treptat, şcoala sovietică de geochimia solurilor pe măsură ce a acumulat mai multe date geochimice, valorile clarkurilor au fost reactualizate de Vinogradov [2, p.7]. Clasificarea geochimică a elementelor propusă de Vinogradov adaptată pe teritoriul R. Moldova de Rabinovici (1977) şi continuată de Chiriliuc (2006) are în vedere atât ponderea pe care o au elementele în constituţia scoarţei terestre, cât şi caracteristicile geochimice şi poziţia lor în diferite faze minerale [5, p. 12; 2, p. 7] . Concluzii. În Republica Moldova, studiile geochimice asupra solurilor în particular şi a peisajelor geochimice ca direcţie de cercetare au fost întrerupte în perioada de tranziţie, fiind abordat doar secvenţial rolul unor elemente chimice în domeniul agriculturii şi mediului. Ţinând cont că la nivelul UE studiile geochimice au cunoscut o evoluţie constantă, fiind abordată această tematică atât în mediul universitar, cât şi în instituţiile de cercetare, este necesară actualizarea acestora prin alinierea la standardele internaţionale pentru a permite compararea cu studiile realizate până la această etapă şi a asigura vizibilitatea internaţională a cadrelor didactice şi a cercetărilor pentru a permite trasferul de cunoştinţe pe teritoriul Republicii Moldova.