Adaptarea la condiţiile mediului reprezintă rezultatul acomodării treptate organismului viu la condiţiile variabile ale mediului. Anume instabilitatea condiţiilor de mediu este acel factor motric al procesului, care formează un grad înalt de plasticitate ale reacţiilor adaptive ale organismului. Dinamica parametrilor morfofuncţionali ai animalelor depinde de variaţiile condiţiilor mediului extern [6, p.66]. Actualmente, studierea multilaterală a rolului unor factori ai mediului extern aparte asupra dinamicii efectivului numeric reprezintă una dintre cele mai actuale probleme ecologice fundamentale. Existenţa şi succesul oricărui organism sau ale oricărui grup de organisme depinde de un anumit complex de condiţii [5, p.277]. Condiţiile ecologice ale fiecărui bazin hidrografic, râu, lac sunt practic unice, precum este unic şi genofondul populaţiilor hidrobionţilor, care sunt părţi componente ale acestor ecosisteme. Ca urmare, scade stabilitatea ecosistemului, se modifică productivitatea şi multe transformări devin ireversibile. În calitate de material biologic experimental a servit cultura de Paramecium caudatum Ehrnb – clasa Holotricha. Specia menţionată a fost studiată prin utilizarea metodologiei hidrobiologice clasice privind studiul parametrilor reproductivi ai populaţiilor, al prolificităţii, propuse de T.Sonnenborn (1970) [1, p.241]; K.Suhanova (1968) [3, p. 234 ]; К.Hausman (1988) [4, p.334]. Diviziunea celulară este mijlocul prin care, la etapa actuală de evoluţie a vieţii, celula perpetuează şi se înmulţeşte [2, p.89]. Determinarea particularităţilor diviziunii celulare ca mijloc de reproducere a fost efectuată asupra clonului de laborator Paramecium caudatum. Investigaţiile ce vizează estimarea polimorfismului morfofuncţional la clonul P. caudatum au fost realizate prin etalonarea condiţiilor de creştere exponenţială a ratei de reproducere. În acest scop, toate organismele din cultivator au fost asigurate cu condiţii identice favorabile pentru dezvoltarea lor. În pofida faptului că populaţia parameciului a fost obţinută de la un singur exconjugant şi toţi indivizii ar trebui să fie identici din punctul de vedere al genotipului, totuşi s-a constatat că tulpina este destul de eterogenă cu variaţii ale efectivului în limitele 9-84 indivizi şi ale ratei de reproducere între 0,33-2,09 (Tab.). Rezultatele obţinute demonstrează că, în ce priveşte reproducerea, populaţia Paramecium caudatum posedă o eterogenitate fiziologică bine exprimată pe toată perioada de cultivare Astfel, valorile maximale ale efectivului numeric depăşesc valorile minimale de 2,8-9,6 ori (Fig. 1). Polimorfismul intrapopulaţional depistat la clonul de laborator P. caudatum este în deplină concordanţă cu mecanismul intrapopulaţional de reglare a efectivului numeric, care prevede prezenţa în populaţie a cel puţin două genotipuri diferite, fiecare dintre care are prioritate în anumite condiţii ecologice deosebite de cele optime, lărgind posibilităţile ei adaptive. Rata de reproducere în decursul celor 10 zile este în creştere, atingând valori maxime în cea de-a 2-a şi a 7-a zi, cuprinse între 41,05 şi 43,01%. Cu toate că frecvenţa relativă în următoarele zile este mai redusă, având valorile între 20,83-36,96%, eliminări nu se observă. Aceleaşi legităţi se atestă şi în cazul determinării ratei de reproducere în funcţie de timp (ore). Cuantumul eterogenităţii se păstrează şi pentru domeniul respectiv de cercetare. Datele experimentale obţinute în condiţii de laborator au permis determinarea timpului (ore) generaţiei de infuzorii. S-a stabilit corelaţia dintre timpul generaţiei, care este de 48-52,35 ore, şi rata de reproducere cu valorile de 0,11-8,88, la temperatura de 210 C (Fig. 2).Pe parcursul creşterii şi dezvoltării ciliatelor, apar o serie de modificări: numărul microorganismelor viabile este diferit, ritmul de diviziune este inegal – mare la început şi apoi în declin. S-a constatat că diviziunea binară la ciliate generează uniformitate pentru toate vârstele de cultivare şi produce populaţii imense, numite clone, provenite dintr-o singură celulă.