Molusca bivalvă Dreissena polymorpha cunoaște o răspândire intensă în cadrul bazinelor acvatice ale Europei, inclusiv ale Moldovei. Această specie de moluște exercită o influență puternică și pe diverse planuri asupra ecosistemelor acvatice. Ocupând un nou bazin acvatic, Dreissena modifică mediul de trai al speciilor aborigene, astfel unele dintre aceste specii sunt înlocuite, iar altele sunt favorizate. Specia Dreissena polymorpha se constituie într-o nișă potențială pentru speciile locale de paraziți sau introduce cu sine specii parazitare noi, ce formează sisteme obligate ,,parazitgazdă”. Pe de altă parte, Dreissena intră în raționul alimentar al 38 de specii de pești și 36 de specii de păsări de apă. Stabilirea Dreissena în bazinul acvatic este însoțită de îmbunătățirea calității apei și, într-un șir de cazuri, de creșterea productivității peștilor-bentofagi. În același timp, formând epibioze pe instalațiile subacvatice și dezvoltându-se în masă în interiorul conductelor de apă, această specie de moluște interferează serios cu funcționarea acestora. In ciuda studiilor ample pe termen lung, realizate asupra moluștei Dreissena polymorpha, multe probleme legate de ecologia reproducerii, creșterea și distribuirea moluștelor sunt încă departe de a fi rezolvate. Datorită extinderii constante a arealului, se constată o nevoie acută pentru prognozarea răspândirii moluștei Dreissena [2], este insuficient studiată fauna parazitară a acestei specii [1, 3]. Până în prezent, nu există o schemă generală care să descrie reacția ecosistemului acvatic la popularea acestuia de către Dreissena. Toate acestea fac deosebit de actuale și relevante studiile privind legitățile răspândirii speciei de moluște Dreissena polymorpha, cele care țin de elucidarea diverselor aspecte ale biologiei și ecologiei moluștei și de impactul său asupra ecosistemelor de apă dulce . Scopul acestor studii constă în explorarea caracteristicilor ecologice ale speciei Dreissena polymorpha în corpurile de apă de diferite tipuri și în evaluarea rolului său în structura și funcționarea ecosistemelor acvatice. Principalele obiective ale studiilor respective: 1. Identificarea căilor și mijloacelor de răspândire a moluștei Dreissena polymorpha și determinarea factorilor de mediu care limitează răspândirea acesteia în cadrul bazinelor acvatice. 2. Studierea modelelor de distribuție a moluștelor Dreissena în corpurile de apă de diferite tipuri. 3. Studierea efectului diferiților factori de mediu asupra reproducerii și creșterii moluștei bivalve Dreissena. 4. Studiul compoziției taxonomice, al incidenței (extensivității) și intensității invaziilor parazitate la Dreissena. 5. Identificarea unor modele și legități generale care să descrie influența moluştei asupra sistemului ecologic acvatic. Pentru a studia distribuția moluștei Dreissena polymorpha, eșantioanele se iau la 5-10 jumătăți de secțiune, în funcție de mărimea rezervorului acvatic. Moluștele se colectează la adâncimea de 1, 2, 3, 4, 6 și 8 m, iar în anii următori, în toate rezervoarele de la adâncimi de 0,5; 1; 1,5; 2; 3 m; etc. (în funcție de adâncimea de răspândire a moluștei Dreissena). Până la o adâncime de 3 m scoicile se culeg manual, la dimensiunea cadrului de 50 x 50 cm, între 3 și 20 probe, în funcție de natura habitatului și densitatea populației. Dreisenele, împreună cu substratul selectat, se plasează într-un rezervor și se ridică la suprafață. La adâncimi mai mari sunt aplicate graifere de fund Petersen (pe teren solid) și Ekman-Bergey (pe substrat moale), cu o suprafață de captare 1/40 m². La fiecare stație se efectuează între 2 și 10 caneluri în sol, în funcție de densitatea populației de Dreissena. Probele se iau cu ajutorul cadrului până la adâncimi de 7 m inclusiv, utilizând echipament ușor de scufundare. Imediat după recoltare, în fiecare probă se numără moluștele, apa se îndepărtează din cavitatea mantială, după care exemplarele capturate sunt uscate pe hârtie de filtru și se cântăresc. Valoarea medie a abundenței Dreissena și a biomasei acesteia în cadrul bazinului acvatic, precum și eroarea standard se calculează ca și medie ponderată, folosind valorile medii pentru fiecare jumătate de secțiune. Este necesar a studia dezvoltarea moluştei pe Unionidae. Se colectează în cadrul bazinului acvatic între 30 și 100 de exemplare de Unionidae, pe fiecare dintre ele este marcată prezența sau absența moluștei Dreissena. Se determină numărul și greutatea moluştelor atașate de corpul unionidelor, lungimea scoicii gazdei și greutatea acesteia. Studiul stadiului planctonic al moluştei necesită prelevarea probelor în stratul de suprafață, cu un interval de 3-10 zile. Probele între 10 și 100 de litri se filtrează folosind pânza de mătase nr. 76, după care filtratul este fixat cu soluție de formol 4%. Creșterea exemplarelor de Dreissena se întreprinde în cuști speciale din polistiren perforat cu diametrul plasei de 3 mm, reprezentând un tetraedru cu o margine de 15-20 cm. În cuști se plasează exemplare de Dreissena de patru grupe dimensionale a câte 20 de animale din fiecare grup. Cuștile cu moluște se instalează pe fundul rezervorului, la o adâncime de 1,5 m în zona nemijlocită a habitatului Dreissena. Pentru monitorizarea creșterii, cuștile se ridică lunar la suprafață pentru măsurarea scoicii (cu exactitatea de până la 0,1 mm) și evidența indivizilor morți de Dreissena. Moluștele se etichetează cu etichete speciale din plastic. În plus, moluștele pot fi marcate direct pe substratul natural. Cercetările privind parazitofauna populațiilor de Dreissena se realizează prin determinarea extensivității (procentul de moluște infectate) și intensității invaziei (numărul de simbionți în gazdă). Studiul invaziei la moluștele infestate cu diverse infuzorii necesită determinarea numărului de ciliate cu ajutorul camerei Bogorov. Pentru a determina rata de infectare a Dreissena cu ciliate, se efectuează experimente de laborator: în cuve care conțin aproximativ 2,5 litri de apă, sunt expuse moluște infestate și neinfestate. După expirarea expunerii (1, 2, 3 si 4 zile), moluştele se deschid prin disecare și sunt numărate ciliatele în fiecare moluscă. Experimentele în condiții de câmp se realizează prin instalarea de cuști la o adâncime de 0,5 m, în care se plasează 100 de moluște foarte infestate și 100 ușor infestate. Toate moluștele se măsoară și se etichetează. Periodic, câte 7-10 exemplare de moluște infestate din cuști și tot atâtea exemplare „de control” (moluşte care trăiesc la aceeași adâncime, la o distanță de 0,5-4 m de la cușcă) se extrag pentru numărarea ciliatelor. Pentru a analiza schimbările în structura trofică a animalelor bentonice, se folosesc date din literatura de specialitate cu privire la biomasa zoobentosului înainte și după invazia moluștei Dreissena în bazinul acvatic respectiv. Concluzii 1. Specia Dreissena polymorpha exercită un puternic efect de modificare a mediului acvatic, provocând restructurarea structurii și funcționării tuturor părților ecosistemului.2. Răspândirea Dreissena în cadrul corpurilor de apă este condiționată, în primul rând, de intensitatea activității economice (în principal de intensitatea pescuitului industrial). Dezvoltarea populației de Dreissena în cadrul unui bazin acvatic este limitată de indicatorii hidrochimici. 3. Rata de creștere și efectivul populației de Dreissena sunt determinate de troficitatea bazinului acvatic, natura substratului și prezența curenților. Lucrarea a fost realizată în cadrul proiectului instituțional 15.817.02.25F.