Procesul dinamic al globalizării economiei mondiale, accelerarea proceselor concurențiale și de concentrare a producției și a capitalului au condiționat amplificarea identificării de instrumente mai eficiente de gestiune și realizare a obiectivelor strategice. La etapa actuală, întreprinderile tind să aplice diverse modalități de creștere și dezvoltare. Fuziunile și achizițiile constituie cea mai răspândită modalitate de creștere și concentrare a capitalului. În primul rând, se poate opta pentru o creștere internă, când resursele interne sunt suficiente. Este o strategie ideală pentru entitățile care tind să-și păstreze independența și identitatea. Întreprinderile care optează pentru operațiuni de fuziune sau achiziții își doresc să dezvolte în comun un produs, o tehnologie etc., dar și să împartă costurile, riscurile, chiar și profiturile. Astfel, fuziunile şi achizițiile au devenit elemente importante în planurile strategice ale marilor grupuri de companii, dar şi ale întreprinderilor mici, transformându-se treptat într-o practică cotidiană de creștere externă, dezvoltare, specializare și integrare sau diversificare a întreprinderilor din cele mai diverse domenii de activitate. Cercetarea problematicii operațiunilor de concentrare a capitalului prin fuziuni și achiziții scoate în evidență diverse modalități de realizare a creșterii externe. Aceste operațiuni reprezintă acele modalități de dezvoltare pe care întreprinderile le au la dispoziție pentru îmbunătățirea poziției strategice în cadrul mediului concurențial, precum și în calitate de pârghii pentru a crea valoare pentru acționari. Studiile realizate de către experţi în domeniu arată că operațiunile de achiziție predomină pe piața internațională a fuziunilor și achizițiilor (Mergers and acquisitions – M&A), fuziunile reprezentând sub 3% din numărul total al tranzacțiilor M&A. Tot mai mulți experți susțin că, de fapt, fuziuni în sensul direct nu există, chiar şi atunci când fuziunile par a se realiza între două companii relativ egale, deoarece o companie domină operaţiunea de fuziunoare. De aceea, este foarte dificil de efectuat o delimitare clară a operațiunilor de fuziune şi a celor de achiziție. Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe, sunt cercetate ca fuziuni și achiziții, fiind posibile între entități care au obiective comune, între care există o legătură și pot fi combinate pentru a facilita dezvoltarea de produse, realizarea de inovaţii şi crearea unor noi activităţii ce vor produce valoare. Motivul cel mai des invocat al deciziilor de fuziune şi achiziţie sunt sinergiile (operaţionale sau financiare), ce contribuie la sporirea eficienţei operaţionale prin economiile de scară şi de scop. Ca rezultat al operațiunilor M&A, scad costurile de capital datorită nivelării fluxurilor de numerar, realizând economii financiare de scară şi o mai bună corelare a oportunităţilor de investiţii cu fluxurile interne de numerar. Beneficiari ai economiilor de scop sunt în principal acele firme care deţin capacităţi diferite, dar complementare [1, p.38]. Una din principalele motivaţii ale achiziţiilor și fuziunilor constă în reducerea riscurilor entităţilor economice şi a acţionarilor, atunci când intenționează să pătrundă într-o industrie foarte atractivă. Efectul de sinergism operaţional este mai redus sau chiar inexistent, dar apar și alte efecte favorabile, precum flexibilizarea personalului, transferul de tehnologie etc. Efectul operațiunilor M&A se manifestă sub diverse aspecte, fiind menționat în lucrările cercetătorilor experți și practicienilor ca mijloc de îmbunătățire a performanțelor economice, care se manifestă prin [3, p.38]:  creșterea eficienței economice a întreprinderilor;  întărirea puterii de piață, fuziunile și achizițiile fiind instrumente de pătrundere pe noi piețe,  obținere de sinergii,  captare de noi resurse,  diminuare a costurilor de tranzacție,  diversificare a activităților. Operațiunile de concentrare pot conduce la:  mărirea puterii de piață,  consolidarea poziției firmei pe piață,  ridicarea de bariere la intrare,  pot urmări contracararea acțiunilor unui concurent deranjant. Adesea, inițierea operațiunilor de fuziuni și achiziții are la bază motivații subiective, ce țin de dorința managerilor de a-și întări poziția în cadrul organizației, sfera de influență și reputația. În ultimul deceniu, piaţa de fuziuni şi achiziţii ale companiilor s-a diminuat faţă de perioadele precedente. Datele prezentate în figura 1 indică o evoluție ciclică a pieței mondiale a fuziunilor și achizițiilor în perioada analizată, evidențiindu-se trei cicluri. Primul ciclu corespunde perioadei 1990-2000, cu o ascensiune accelerată în ultimii trei ani ai perioadei, care corespunde unei funcții polinominale de gradul doi. În al doilea ciclu, ce corespunde perioadei 2001-2007, evoluția pieței M&A urmează o traiectorie descendentă bruscă, atingând în anul 2003 nivelul anului 1997, după care urmează o creștere accelerată începând cu anul 2005, ca în anul 2007 să atingă cel mai înalt nivel – 1 033 de trilioane de dolari SUA, care nu a fost depășit nici până la momentul de față. Având în vedere procesele de fuziuni și achiziții, este important să se concentreze pe aspecte legate mai degrabă de alegerea strategiei de dezvoltare a companiilor ce preferă fuziuni şi achiziţii, decât opțiuni alternative pentru ele, în special, strategia de creștere organică [2, p.81]. În concluzie, putem menţiona că fuziunile și achizițiile reprezintă o parte predominantă a investițiilor străine directe. În aceste condiții, este important ca întreprinzătorii din Republica Moldova să înțeleagă efectul acestui tip de investiții în economia țării gazdă.