Strategia energetică a Republicii Moldova în contextul noilor schimbări geopolitice
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
938 39
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-20 20:20
SM ISO690:2012
EREMIA, Natalia. Strategia energetică a Republicii Moldova în contextul noilor schimbări geopolitice. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe juridice și economice , 10-11 noiembrie 2015, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2015, R, SJE, pp. 214-219.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SJE, 2015
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2015

Strategia energetică a Republicii Moldova în contextul noilor schimbări geopolitice


Pag. 214-219

Eremia Natalia
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 19 octombrie 2019


Rezumat

 Aspectul energetic a devenit în ultimii ani una din problemele stringente ale comunității internaționale. Actualmente, Republica Moldova, fiind dependentă de resursele energetice ale Federației Ruse, se confruntă cu o serie de provocări și ameninţări, care și reprezintă factorii majori ai securității naționale. În contextul în care securitatea energetică a Republicii Moldova devine un subiect stringent, prezent în discursurile nu doar a specialiștilor, dar și a savanților, apare necesitatea elaborării unei noi strategii privind asigurarea Republicii Moldova cu resurse energetice. Astfel, pentru o mai bună comprehensiune a fenomenului ,,strategie energetică” apare necesitatea de a determina semnificația conceptului ,,strategie”. Analizând conceptul ,,strategie”, putem evidenția că acesta își are etimonul în grecescul ,,strategos” (stratos – armă, ago, ceea ce semnifică: 1) conducere/ghidare/ mișcare sau 2) abilitatea specifică a unui comandant militar) [1]. Problematica conceptualizării fenomenului ,,strategie” a fost supusă cercetarii de către Sun Tzu (în anul 500 î.H.), în lucrarea Arta războiului, prima cercetare în domeniul strategiei [2]. În perioada domniei lui Alexandru Macedon, sensul conceptului de strategie se referea la capacitatea de a utiliza forța militară într-o confruntare. Actualmente, termenul de „strategie” este utilizat în vocabularul militar, desemnând „arta de a conduce un război” [3]. Astfel, în conformitate cu explicația oferită de către Dicţionarul Explicativ Român (DEX), strategia este: - arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă (arta de a conduce un război) – definiție din domeniul militar; - plan complet, care specifică ce opțiuni va avea jucătorul în orice situație posibilă – teoria jocurilor din matematică; - percepția prin care se desemnează un curs prestabilit de acțiune pentru a soluționa o situație [4]; - schiță sau proiect ce constă într-o manevră menită să asigure depășirea unui concurent; - modul în care întreprinderea acționează și alocă resursele în vederea realizării obiectivelor; - capacitatea de a crea avantajele competitive de mâine mai repede decât sunt capabili concurenții să le imite pe cele pe care le posedă compania astăzi. De asemenea, o altă definiție oferită de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române explică strategia ca: - un plan – formarea conștientă a cursului acțiunii; - o manevră de păcălire – strategemă, realizată cu scopul de a obține un avantaj asupra acestuia; - un model de comportament – consistența modelului determină strategia, lipsa consistenței denotă lipsa strategiei; - o poziție – mod de localizare a întreprinderii în mediul extern; - știință care se ocupă cu planificarea, organizarea și conducerea operațiilor militare într-un război [4]. Dintre multiplele definiții ale strategiei, ne vom axa asupra acelei, conform căreia strategia reprezintă arta de a stabili anumite obiective și de a elabora un plan de acțiuni, urmat de alocarea resurselor necesare în vederea asigurării unui rezultat favorabil. Această definiție scoate strategia din posesiunea utilizării în domeniul militar, oferindu-i un spectru mai larg de utilizare. Asadar, strategia energetică este esențială, întrucât adună în jurul ei toate celelalte dimensiuni – umane, sociale, economice – dându-le forță și consistență. De asemenea, strategia energetică definește obiectivele sectorului energetic pe termen mediu și lung, oferind modalitățile de realizare a acestora în condițiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei naționale. Strategia energetică a Republicii Moldova este elaborată de Ministerul Economiei și e aprobată de Guvern. Implementarea politicilor în sectorul energetic este asigurată de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, Inspectoratul Energetic de Stat, Agenția pentru Eficiență Energetică, Fondul pentru Eficiență Energetică, precum și prin intermediul mai multor întreprinderi energetice [5]. În acest context, strategia energetică apare ca „o activitate complexă care presupune inițierea, derularea și corelarea unor acțiuni politice, economice, tehnice și ecologice în vederea asigurării securității energetice naționale, a diversificării surselor de aprovizionare internă și externă, a perfecționării și diversificării formelor de producere a energiei, a creșterii eficienței producției și consumului energetic, a ameliorării impactului poluant al producției și consumului de energie” [6]. Conform abordărilor înaintate de către A.Leca, strategia energetică constă într-un „set de măsuri interdependente care direcționează sectorul energetic către cea mai eficientă, echitabilă și compatibilă cu mediul ambiant utilizare a resurselor” [7]. Din definițiile prezentate reiese în mod evident necesitatea implicării tuturor verigilor din lanțul energetic – producător, transportator, distribuitor, consumator – la punerea în practică a strategiei, precum și la sporirea preocupărilor pentru protejarea mediului ambiant. Sistemul energetic din Republica Moldova are un efect util pentru societate, dar în același timp consumă resurse, influențează mediul ambiant prin crearea deșeurilor. De aceea, ținându-se cont de aceste particularităţi, sectorul energetic necesită o atenție sporită. Astfel, ca rezultat al studiului efectuat asupra sectorului energetic pot fi remarcate un set de probleme: 1. dependența tot mai mare de importul resurselor energetice (95% din necesarul de energie al țării este importat); 2. insuficiența interconexiunilor fizice în sectoarele de gaze și energie electrică cu țările vecine; 3. reducerea sarcinii termice și a consumului de gaze naturale; 4. uzura fizică și morală avansată a infrastructurii complexului energetic; 5. nivelul scăzut al eficienței energetice și nivelul redus de valorificare a surselor regenerabile de energie; 6. structura deformată a mixului de energie și acoperirea necesarului de resurse energetice primare practic numai dintr-o unică sursă; 7. caracterul imatur al pieței energetice naționale, al cadrului juridic și regulatoriu, inclusiv de stabilire a tarifelor; 8. cota foarte redusă a investițiilor în energetică, creșterea prețurilor la resursele energetice primare și utilizarea insuficientă a capacităților proprii de generare din țară, neutilizarea conceptului de solidaritate a jucătorilor ce activează în energetică pentru asigurarea eficienței funcționării complexului energetic pe plan național; 9. receptivitatea redusă de implementare a inovațiilor și a majorării eficienței energetice privind sistemele moderne de monitorizare, supraveghere, diagnosticare, contorizare, gestionare în timp real și de ridicare continuă a componentei de „inteligență” pentru a asigura balanța dinamică dintre cerere și ofertă; 10. nivelul diminuat al coordonării dezvoltării și funcționării sistemului energetic cu orientare spre satisfacerea necesităților consumatorilor [8]. În condițiile în care Republica Moldova este dependentă de resursele energetice străine, în special de cele ale Federației Ruse, problematica energetică devine un imperativ pentru economia țării, sectorul energetic având un impact semnificativ asupra dezvoltării economiei țării. Reformarea acestui sector a început încă de la obținerea independenței, cu mai bine de 24 de ani în urmă, ca urmare a necesității de organizare și relansare economică a noului stat. În acest context, apare necesitatea unei reforme continue pentru a atinge următoarele scopuri: - dezvoltarea interconexiunilor de transportare a resurselor energetice și integrarea în piața energetică pan-europeană; - modernizarea sistemului energetic (producere, transport, distribuție, consum); - sporirea eficienței energetice și valorificarea surselor de energie regenerabilă prin promovarea proiectelor investiționale eficiente. În contextul noilor evenimente geopolitice, a apărut necesitatea elaborării unei noi strategii energetice. În februarie 2013, Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.102 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 [9]. Acest document este de o însemnătate deosebită atât pentru sectorul energetic al Republicii Moldova, cât și pentru toate părțile interesate: investitori, instituții, consumatori, pentru că este un ghid practic care se cere a fi implementat. Prin acest document, Guvernul Republicii Moldova prezintă starea actuală a sistemului energetic național, evidențiază cu stupoare că toate guvernele ţării, inclusiv cel din prezent, au negociat și semnat contracte de import a energiei electrice și a gazelor naturale care sunt împovărătoare pentru Republica Moldova. În același timp, sunt identificate problemele prioritare ale țării: 1. Acumularea datoriilor. 2. Prețul ridicat al energiei termice, care determină populația să folosească diferite tertipuri pentru a se încălzi în perioada rece a anului, metode care nu sunt optime și eficiente nici pentru consumatori, nici pentru eficiența de cogenerare a centralelor.3. Costul energiei electrice produse în cogenerare depinde de volumul de energie termică și este mult mai mare decât preţurile de import pentru energia electrică. Acest document cere redimensionarea obiectivelor în conformitate cu necesitățile țării, strategia are la bază trei obiective: 1. Securitatea aprovizionării cu energie. 2. Crearea piețelor concurențiale și integrarea lor regională și europeană. 3. Durabilitatea mediului și combaterea schimbărilor climatice. Printre obiectivele strategice specifice, ce urmează a fi atinse până în 2030, sunt: asigurarea aprovizionării cu gaze naturale prin diversificarea căilor și a surselor de aprovizionare, a tipurilor de purtător și prin depozite de stocare; consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al gazelor naturale; consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al energiei electrice – prin construcția noilor linii de interconexiune; conectarea la sistemul ENTSO-E (Rețeaua Europeana a Operatorilor de Transport şi de Sistem pentru Energie Electrică) și consolidarea rețelei interne de transport al energiei electrice. Pentru a îndeplini obiectivul ambițios de conectare cu sistemele din UE, vor fi examinate toate alternativele: granturi, credite pe termen lung, participarea investitorilor privați. Prin prezenta hotărâre, Guvernul Republicii Moldova își accentuează viziunea strategică în domeniul energetic, incluzând regiunea: Europa Centrală, Europa de Sud, Rusia, regiunea Caucazului. Scopul acestei hotărâri este de a asigura baza necesară creșterii economice și a bunăstării sociale. Acest prim pas propune inventarierea realităților energetice, stabilirea oportunităților și pericolelor din diferite sectoare energetice, dar și identificarea punctelor tari și slabe existente.