Natura juridică a răspunderii internaționale penale
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
482 13
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-05 21:55
SM ISO690:2012
DORUL, Olga. Natura juridică a răspunderii internaționale penale. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe juridice și economice , 10-11 noiembrie 2015, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2015, R, SJE, pp. 165-168.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SJE, 2015
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2015

Natura juridică a răspunderii internaționale penale


Pag. 165-168

Dorul Olga
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 19 octombrie 2019


Rezumat

,,Este perfect posibil, poate chiar ușor de înțeles, că furtuna de indignare care a cuprins lumea, din cauza atrocităților comise să șteargă limitele răspunderii individuale. Dacă acest lucru se întâmplă, în cazul în care răspunderea colectivă poate fi invocată inclusiv pentru cei care fiind de bună  credință au fost folosiți în mod abuziv, Onorată instanță, vă rog să mă considerați responsabil. Nu mă ascund în spatele milioanelor care au acționat cu bună credință și au fost abuzați. Mă voi plasa înaintea celor pentru care buna mea credință a fost o garanție suplimentară a purității scopului sistemului. Dar această răspundere a mea se aplică numai pentru cei care au acționat cu bună credință, nu și pentru cei care au ordonat, asistat sau a cunoscut aceste atrocități, începând cu omorul și terminând cu selectarea ființelor umane pentru colecțiile anatomice” [2]Considerăm că anume acest argument, ce ține nemijlocit de individualizarea răspunderii internaționale penale, din discursul inculpatului Hans Fritzsche în fața Tribunalului de la Nürnberg a convins judecătorii și în consecință a permis achitarea sa. Juriștii specializați în materia dreptului internațional, începând cu sfârșitul Primului Război Mondial nu reușesc să ajungă la un numitor comun cu referire la natura juridică a răspunderii internaționale penale. Cert este faptul că toate ordinile juridice cunosc instituția răspunderii al cărei temei este fapta pentru care un subiect de drept răspunde, atunci când aceasta provoacă o încălcare a unei ordini juridice sau eventual al echilibrului material prevăzute de aceasta. Ordinea juridică internațională nu constituie excepție de la regulă și cunoaște această instituție sub denumirea de răspundere internațională. Totodată, ținând cont de particularitățile comunității internaționale, compuse din subiecte suverane, răspunderea internațională are trăsături caracteristice proprii [1]. Procesul angajării răspunderii internaționale, precum și consecințele pe care le implică producerea unor fapte internaționale cu caracter ilicit a fost și este o preocupare constantă atât pentru doctrinari, cât și pentru practicieni, atunci când se aduc atingeri valorii umane și este nesocotit scopul principal al omenirii – de menținere a păcii și a securității internaționale. Ca urmare a pagubelor cauzate persoanelor și bunurilor străinilor, problemele răspunderii internaționale s-au extins și amplificat, ea devenind, pe drept cuvânt, una dintre cele mai complexe și mai importante instituții ale dreptului internațional [4, p.129]. Răspunderea funcționează diferit, în sensul că nu se aplică același fel de răspundere, ea nefiind identică pentru toate cazurile. La prima vedere, în timp ce reprimarea infracțiunilor de încălcare a regulilor dreptului internațional privește exclusiv subiecţii acestui drept – deci, în special statele, iar răspunderea acestora poate avea o natură morală, politică și juridică (cu caracter material), reprimarea de infracțiuni internaționale, săvârșite de persoanele fizice, subiecţi de drept intern, se prezintă sub formă de răspundere juridică internațională (penală). În realitate, răspunderea persoanelor fizice are o natură mult mai complexă, care prin consecințele ei nu poate duce la transformarea acestora în subiecţi de drept internațional; nu se pot ignora nici comportamentele care au impus reprimarea unor asemenea fapte și nici o oarecare detașare de dreptul intern care are loc, în ceea ce privește mecanismul sancționării; or, acestea au impus sancționarea, la nivel internațional, a persoanelor fizice și nu și-au propus, nici măcar printr-un reflex, să le confere calitate de subiect internațional [4, p.129]. De altfel, în opinia autoarei Bridgitte Stern, răspunderea penală internațională nu privește statele, ci indivizii, inclusiv guvernanții, care sunt vinovați de violări grave a regulilor fundamentale de drept umanitar sau de drepturi ale omului. Tribunalul de la Nürnberg, întru a justifica urmărirea oficialilor naziști și nu a statului german, a precizat: ,,oamenii și nu entitățile abstracte comit crime ale căror reprimare se impune, în calitate de sancțiune de drept internaționale” [1]. La 18 decembrie 2002, Adunarea Generală a ONU în rezoluția 57/228A cu referire la judecarea Khmerilor Roșii a menționat: ,,răspunderea individuală a autorilor încălcărilor grave de drepturi ale omului este unul dintre elementele fundamentale ale oricărui recurs efectiv pentru victime, piatra unghiulară a întregului sistem judecătoresc imparțial și echitabil și, în final, o condiție esențială a reconcilierii și stabilității într-un stat” [3]. Fiind marcată de originalitatea sistemului mondial de politică criminală, răspunderea internațională penală individualizată în calitate de categorie juridică poate fi caracterizată prin: ― jurisprudența internațională penală respinge unanim orice noțiune de răspundere penală a statului, stabilind răspunderea individuală în materie penală [5, p. 329]; ― fundamentul juridic al angajării răspunderii internaționale penale îl constituie comiterea crimelor internaționale prevăzute de tratatele internaționale; ― principiul individualizării răspunderii internaționale penale și principiul respectării universale a drepturilor omului sunt principii interdependente care stau la baza justiției internaționale contemporane; ― nu există un cod penal internațional. Intervenția directă a dreptului internațional prin cutumă sau prin instrumente convenționale în scopul creării în sarcina indivizilor a obligațiilor și responsabilităților este reală, însă fragmentară și empirică. Calificarea faptelor este imprecisă, distincția tradițională între crime și delicte nu este clar percepută [6, p.670]. ― răspunderea internațională penală individualizată are limite istorice, morale și juridice; ― cooperarea statelor în vederea reprimării crimelor internaționale are forme juridice, dar și un caracter profund moral.