Conform Legii Supreme a Republicii Moldova [1], dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Constituţia consfinţeşte acest drept, iar legea organică privind azilul [2] determină conţinutul, condiţiile de acordare şi de retragere a dreptului de azil, textul referindu-se, în egală măsură, la respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte [3]. Astfel, această lege defineşte termenul de ,,azil” – ca fiind o instituţie juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecţie, acordându-i statutul de refugiat, protecţie umanitară, protecţie temporară sau azil politic. Din prevederile legii privind azilul se desprind patru forme (categorii) de azil, pe care statul nostru le poate acorda, în condiţiile legii, străinilor care solicită protecţie. În linii generale, formele azilului în Republica Moldova sunt următoarele:1) statut de refugiat – formă de protecţie, recunoscută de Republica Moldova, a străinului sau apatridului, care întruneşte condiţiile prevăzute în Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, precum şi în Protocolul privind statutul refugiaţilor din 31 ianuarie 1967; 2) protecţie umanitară – formă de protecţie, recunoscută de Republica Moldova, acordată străinului sau apatridului din alte motive decât cele prevăzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 195; 3) protecţie temporară – protecţie cu caracter excepţional menită să asigure, în cazul unui aflux masiv şi spontan de persoane strămutate care nu se pot întoarce în ţara de origine, protecţie imediată şi temporară unor astfel de persoane, dacă există riscul ca sistemul de azil să nu poată procesa acest aflux fără efecte adverse pentru funcţionarea sa eficientă, în interesul persoanelor în cauză şi al altor persoane care au nevoie de protecţie; 4) azil politic – protecţie excepţională acordată străinului de către Preşedintele Republicii Moldova. Fiind o protecţie din partea statului, azilul nu este absolut, limitele fiind determinate de condiţiile legale imperative şi nesesare, atât pentru acordarea, cât şi pentru exercitarea efectivă a acestui drept. Astfel, legea privind azilul în Republica Moldova determină temeiurile de încetare şi anulare a statutului de refugiat şi a protecţiei umanitare. Putem conchide că sunt două temeiuri de pierdere a statutului unei forme de azil: încetarea şi anularea azilului. Deosebirea dintre aceste două temeiuri este de natură juridică, şi anume: încetarea unei forme de protecţie este pierderea statutului de refugiat ca urmare a dispariţiei împrejurărilor şi temeiurilor în baza cărora s-a acordat azilul, iar anularea unei forme de protecţie este că apare ca pedeapsă din partea statului, pentru comportament de rea-credinţă a persoanei ce încalcă principiile internaţionale unanim recunoscute. Urmează pe scurt esenţa pierderii statutului de azilant pentru fiecare formă de protecţie. Conform prevederilor art. 81 al legii referitor la azilul, statutul de refugiat încetează dacă străinul: a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţării a cărei cetăţenie o are; b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobândit-o în mod voluntar; c) a dobândit o nouă cetăţenie şi se bucură de protecţia ţării a cărei cetăţenie a dobândit-o; d) s-a restabilit în mod voluntar în ţara pe care a părăsit-o sau în afara căreia s-a aflat datorită temerii de persecuţie; e) nu mai poate continua să refuze protecţia ţării de origine, deoarece împrejurările care au determinat acordarea statutului de refugiat au încetat să existe; f) a renunţat la statutul de refugiat, acordat în conformitate cu prezenta lege [2].Iar statutul de refugiat se anulează, dacă: a) acest statut a fost acordat în baza unor declaraţii false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de azil şi care au fost decisive pentru recunoaşterea formei de protecţie, nu există alte motive care să conducă la menţinerea statutului de refugiat; b) după acordarea statutului de refugiat, străinul a săvârşit una din faptele ce constituie motiv de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat, ori s-a descoperit că a săvârşit o asemenea faptă înainte de rămânerea irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat acest statut. Ţinem să menţionăm că un străin este exclus de la recunoaşterea statutului de refugiat, dacă există motive întemeiate să se creadă că: a) a comis o infracţiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracţiune împotriva umanităţii, aşa cum sunt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în legislaţia penală a Republicii Moldova; b) a comis o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova; c) a comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, enunţate în Preambulul şi în art.1 şi 2 din Carta Naţiunilor Unite; d) a planificat, a facilitat sau a participat la săvârşirea unor acte de terorism, după cum sunt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Conform art. 86 al legii privind azilul, protecţia umanitară încetează în cazul în care [2]: a) împrejurările care au dus la acordarea ei au încetat să existe, ori s-au schimbat în aşa măsură încât protecţia acordată nu se mai justifică; b) beneficiarul a redobândit în mod voluntar cetăţenia pierdută sau a dobândit o nouă cetăţenie, având protecţia ţării al cărei cetăţean a devenit; c) şederea pe teritoriul Republicii Moldova este legalizată în alt mod; d) beneficiarul a renunţat la protecţia acordată în conformitate cu prezenta lege. Îar protecţia umanitară se anulează dacă: a) a fost acordată în baza unor declaraţii false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de azil şi care au fost decisive pentru recunoaşterea protecţiei umanitare, nu există alte motive care să conducă la menţinerea protecţiei umanitare; b) după acordarea protecţiei umanitare, străinul a săvârşit una din faptele calificate ca temei de excludere de la acordarea protecţiei umanitare, ori s-a descoperit că a săvârşit o asemenea faptă înainte de rămânerea irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat această protecţie. Evaluând temeiurile de pierdere a azilului în Republica Moldova, considerăm oportun concretizarea unor termeni şi operarea unor modificări şi completări în legea azilului, cum ar fi: 1. temeiul de pierdere a statutului de refugiat şi protecţiei umanitare prin anulare, să fie redenumit prin termenul – retragere a acestui statut; 2. în art. 84 alin.(1) lit. b) să fie reformulată decizia şefului Direcţiei refugiaţi din ,,încetarea statutului de refugiat” în ,,constată încetarea statutului de refugiat”; 3. la art. 85 al legii privind azilul să fie introdus alineatul (3) prin care să fie stabilit că regimul juridic prevăzut pentru străini la alin. (2) al aceluiaşi articol nu se va aplica persoanelor a căror formă de protecţie a încetat ca urmare a dobândirii cetăţeniei Republicii Moldova; 4. tot la art. 85 alin. (1) să fie stabilit că anularea (retragerea) statutului de refugiat pe motiv că a fost acordat în baza unor declaraţii false, va produce efecte automat asupra membrilor de familie ai străinului, care au primit azil în baza aceloraşi declaraţii; 5. în funcţie de motivele care au stat la baza pronunţării deciziei de încetare sau de anulare a formei de protecţie, şeful Direcţiei refugiaţi să poată menţiona, după caz, obligaţia de părăsire a teritoriului.