Avantajele componentei electronice în forma actelor de procedură civilă
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
569 16
Ultima descărcare din IBN:
2022-10-05 16:36
SM ISO690:2012
COBAN, Igor. Avantajele componentei electronice în forma actelor de procedură civilă. In: Integrare prin cercetare şi inovare.: Ştiinţe juridice și economice , 10-11 noiembrie 2015, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Universitatea de Stat din Moldova, 2015, R, SJE, pp. 119-121.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare şi inovare.
R, SJE, 2015
Conferința "Integrare prin cercetare şi inovare"
Chișinău, Moldova, 10-11 noiembrie 2015

Avantajele componentei electronice în forma actelor de procedură civilă


Pag. 119-121

Coban Igor
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 17 octombrie 2019


Rezumat

Realitățile vieții sociale reclamă implementarea vertiginoasă a produselor progresului tehnico-științific în diferite domenii ale realității obiective. Iar justiția nu poate eluda formatul electronic în calitate de fapt obiectiv. Chiar dacă s-ar expune păreri pro și contra informatizării procesului civil, nu pot fi negate beneficiile pe care le oferă acest fenomen asupra procesului de înfăptuire a justiției. Din această perspectivă, sunt de netăgăduit următoarele adevăruri: ― informatizarea procesului civil va reduce costul procesului de înfăptuire a justiției, prin excluderea utilizării suportului material care necesită costuri de achiziționare, utilizare și păstrare; ― securizarea procesului civil care se va realiza prin excluderea factorului subiectiv din gestionarea informației prin suport material, atât în vederea manipulării acesteia, cât și în vederea păstrării (de exemplu: arhivarea electronică a dosarelor) și oferirii accesibilității sporite în utilizarea ei; ― accesul liber la justiție nu va putea fi neglijat în contextul în care formatul electronic devine un element indispensabil al vieții contemporane a oricărui individ a societății moderne. Motiv din care nu trebuie exclusă posibilitatea ca în viitorul apropiat să fie amendate prevederile legislației procesual civile în vederea oferirii posibilității înaintării acțiunii în format electronic; ― realizarea nemijlocită a procesului de înfăptuire a justiției din moment ce chiar multe din mijloacele probației prin care se suplinește nemijlocit obiectul probației și implicit conținutul procesului civil sunt pasibil de a fi îndeplinite prin elemente conservate în format electronic; ― în acest sens, o exigență la ordinea de zi o constituie însăși efectuarea nemijlocită a anumitor acțiuni procesuale cu utilizarea implicită a produselor progresului științific. Astfel, art.275 alin.(1) CPC RM reglementează în mod imperativ că procesul-verbal se scrie la computer şi se păstrează în modul stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii. În cazul în care nu este posibilă utilizarea computerului, procesul-verbal se scrie de mână, fiind ulterior scris la computer. Iar art.275 alin.(2) CPC RM stipulează că pentru a asigura plenitudinea procesului-verbal, în cadrul şedinţelor de judecată se utilizează mijloacele de înregistrare audio şi/sau video ori alte mijloace tehnice. Utilizarea mijloacelor tehnice pentru înregistrarea şedinţei de judecată se consemnează în procesul-verbal. În cazul în care utilizarea acestora nu este posibilă, judecătorul dispune, printr-o încheiere motivată, desfăşurarea şedinţei de judecată în lipsa mijloacelor de înregistrare audio şi/sau video ori a altor mijloace tehnice. Mai mult ca atât potrivit art.275 alin.(51 ) CPC RM o noutate în drepturile procesuale ale părților și participanților la proces o constituie posibilitatea ca în cazul în care şedinţa a fost înregistrată cu ajutorul mijloacelor audio şi/sau video, participanţii la proces şi reprezentanţii lor sunt înştiinţaţi în scris şi despre posibilitatea de a primi copii de pe înregistrările audio şi/sau video ale şedinţei de judecată. Deși art.56 și art.60 CPC RM, care reglementează drepturile generale ale participanților la procesul civil și respectiv drepturile speciale ale părților, în conținutul acestor reglementări nu este specificată o asemenea aptitudine ca și cea specificată la art.275 alin.(51 ) CPC RM, aceasta nu exclude dreptul acestor subiecți ai raportului procesual civil de a-l realiza. Legiuitorul autohton efectuează pași timizi în ceea ce privește implementarea rezultatelor progresului tehnico-științific al procesului de înfăptuire a justiției la soluționarea cauzelor civile. Deși prin Legea R. Moldova nr.155 din 05.07.2012 s-a reglementat o novație cu referire la obiectul prezentului studiu, aceasta nu reprezentă o măsură performantă de realizare a tuturor posibilităților. Astfel, in concreto potrivit prevederilor art.166 lit. b1 ) și c1 ) CPC RM s-a introdus un element obligatoriu în rechizitele cererii de chemare în judecată, și anume: poșta electronică. Considerăm că aceasta prevedere legală în dreptul procesual civil constituie numai un început în realizarea tuturor posibilităților oferite de produsele progresului tehnico-științific de înfăptuire a procesului de înfăptuire a justiției. Primo, deși este reglementată obligativitatea stipulării poștei electronice în conținutul cererii de chemare în judecată nu este reglementată care este utilitatea acesteia. Astfel, aceasta ar putea fi utilizată de instanța de judecată în vederea comunicării actelor de procedură și a înștiințărilor judiciare părților și participanilor la proces. Astfel, în cazul în care reclamantul nu v-a respecta exigențele înaintate de art.166 lit. b1 ) și c1 ) CPC RM și nu va indica poșta electronică în conținutul cererii de chemare în judecată sau a acțiunii reconvenționale (care potrivit art.173 alin.(2) CPC RM, se intentează conform regulilor generale de intentare a acţiunii civile), potrivit art.171 alin.(1) CPC RM, judecătorul este îndreptățit de a emite o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicând persoanei care a depus cererea acest fapt de încălcare şi acordându-i un termen rezonabil pentru lichidarea neajunsului respectiv. Iar în cazul neîndeplinirii acestei cerințe, sancțiunea este una esențială, deoarece: acțiunea nu se va considera depusă şi, împreună cu actele anexate, se va restitui reclamantului printr-o încheiere judecătorească (art.171 alin.(2) CPC RM). În acest sens, considerăm că este necesară precizare că legiuitorul la art.166 lit. b1 ) și c1 ) CPC RM nu a rezumat atributul de identificare al persoanei rezultat din produsul tehnico-științific doar la poșta electronică, ci și la alte date de contact. Prin această reglementare considerăm că urmează a fi înțeleasă în afară de adresa de email, de exemplu: contul de pe twitter, facebook etc. sau orice alt mijloc de comunicare, rezultat al tehnologiilor informaționale. Or, în acest caz, este important a utiliza acest instrument nu ca atribut de identificare, ci ca unul de comunicare. Motiv din care dacă în cererea de chemare în judecată nu se va indica poșta electronică, însă se vor indica alte date de comunicare (după cum s-a exemplificat: contul de pe twitter, facebook etc.), judecătorul nu va fi îndreptățit ca în temeiul art.171 alin.(1) CPC RM să nu dea curs cererii de chemare în judecată. Perspectivele impun pe viitor depunerea cererii de chemare în judecată în format electronic. Evident că, în atare caz, acest act de procedură urmează a se supune exigențelor documentului electronic. Faptul că produsele progresului științific sunt implementate, deși selectiv în anumite etape ale procesului de înfăptuire a justiției pe cauzele civile, nu poate exclude perspectivele aplicării acestuia în mod integrat în tot procesul civil în viitorul apropiat. Evident că acest deziderat nu trebuie privit ca un ultimatum absolutist în ideea excluderii factorului subiectiv (omului) din procesul de înfăptuire a justiției. Per a contrario, aceasta ar presupune modernizarea procesului civil prin oferirea facilităților progresului tehnicoștiințific în vederea optimizării și eficientizării procesului de înfăptuire a justiției. Din această perspectivă, nu este exclusă și necesitatea introducerii pentru viitorii magistrați a cerinței de a poseda cunoștințe minimale în domeniul informatic în vederea accederii în profesia de magistrat1.