Sinonimia prefixelor şi sufixelor în limbajul standard şi în cel artistic
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
893 11
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-17 10:20
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
811.135.1'36'373.421 (1)
Limbi romanice balcanice (Limba română) (1453)
SM ISO690:2012
BULICANU, Oxana. Sinonimia prefixelor şi sufixelor în limbajul standard şi în cel artistic. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: : Ştiinţe umanistice, 25-26 aprilie 2018, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2018, SU, pp. 115-118.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SU, 2018
Conferința "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: Ştiinţe umanistice, 25-27 aprilie 2018: "
Chişinău, Moldova, 25-26 aprilie 2018

Sinonimia prefixelor şi sufixelor în limbajul standard şi în cel artistic

CZU: 811.135.1'36'373.421

Pag. 115-118

Bulicanu Oxana
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 30 august 2019


Rezumat

Ca procedeu principal de îmbogăţire a vocabularului, prefixarea şi sufixarea constituie obiectul de cercetare exhaustivă al unui întreg volum din tratatul Formarea cuvintelor în limba română, în care sensurile sunt inventariate şi exemplificate pentru fiecare afix în parte, ceea ce a permis să fie surprinse sinonimii între acestea.În procesul cercetării ne-am propus să examinăm sinonimia prefixelor şi sufixelor în limbajul standard şi în cel artistic. Trecând peste faza de prezentare a definițiilor din lucrările de specialitate, considerăm că este cazul să operăm cu exemple concrete în care să putem demonstra fenomenul sinonimiei prefixelor şi sufixelor în cadrul unui context. Aşadar, lexemul logic admite prefixele negative precum a-, i-, ne-, care, la prima vedere, pare că reproduc acelaşi denotat, dar scopul nostru este de a demonstra că există totuşi o diferenţă dintre alogic, ilogic şi nelogic şi că, utilizate în diferite circumstanţe contextuale, acestea se distribuie diferit în funcție de registrul stilistic în care sunt utilizate. Pentru atingerea acestui obiectiv, vom urmări aria de cuprindere denotativă și plusvaloarea stilistică actualizată în contexte, care să demonstreze atât echivalenţa acestor elemente lexicale derivate, cât și modalitatea de lărgire a limitelor în ceea ce priveşte desemnarea sinonimiei. În articolul „Literalismele: efecte şi defecte”, profesoara Irina Condrea vorbeşte și analizează unele „expresii alogice din traducerile bizare care apar la unele posturi de televiziune. Aceste expresii stâlcesc limba română” şi, în cazul în care nu se cunoaşte echivalentul lor în altă limbă, se produce o incoerenţă a traducerii în sine. Deci, în asemenea circumstanţă, prefixul a- exprimă opusul, contrariul şi nu neapărat lipsa. În articolul „Cine a construit Podul de la Drobeta Turnu Severin? Apollodor din Damasc sau Burebista?”, semnat de M. Aldea, întâlnim cuvântul ilogic în repetate rânduri. Autorul îl reia pentru detalierea anumitor evenimente istorice, care, în opinia lui, sunt absurde şi neverosimile. Dacă în acest articol am înlocui cuvântul ilogic cu nelogic, atunci textul – din unul științific s-ar transforma în unul de popularizare a științei, formantul cu prefixul ne- fiind perceput ca aparținând limbajului colocvial. Afirmația dată o putem proba pe exemplul ce urmează, care explorează antonimul lui logic: „La un moment dat… meditam la faptul că logica te limitează, că ai nevoie şi de o doză de religiozitate, de percepţie metafizică şi de multă gândire ... nelogică.” (F. Smarandache). Astfel, putem observa că, în acest exemplu, prefixul ne- sporeşte concentrarea semică a cuvântului, trimiţându-ne la o gândire absurdă, stupidă chiar.După cum am remarcat, sinonimele funcţionează ca atare, adică sunt derivate care au acelaşi sens şi o ușoară diferență în distribuţia stilistică, în timp şi spaţiu. Ținem să diferenţiem aceste sinonime prin faptul că nelogic şi alogic (puternic marcat de influenţa limbii franceze) sunt folosite în limba standard, pe când ilogic aparţine terminologiei logicii (drept ştiinţă). Pe lângă exemplul acesta se mai pot adăuga perechile irecuperabil-nerecuperabil, imoral-amoral şi altele. În ceea ce urmează, vom propune o pereche de elemente de derivare, la fel cu sens negativ şi privativ, im- (in-) şi ne-, și vom observa că raportul dintre prefixe este de sinonimie, însă cel dintre cuvintele pe care le-a format este diferit: impertinent şi nepertinent. „Un impertinent, care caută toate chipurile să mă ieie în râs.”(Negruzzi). În acest exemplu este vorba despre o trăsătură de caracter care aparţine exclusiv omului şi servește pentru a da cuvântului pertinent o valoare contrarie sau negativă, indicând absența a ceva. Fiindcă a format un semicalc, după derivate din latină, acest prefix este unul puţin productiv, dar care se întâlneşte în stilul beletristic destul de des cu valoare descriptivă. Disociind aceste exemple, putem constata că prefixele în sine sunt sinonime, pe când cuvintele pe care le-au format au sensuri total diferite. Astfel de exemple sunt şi impulsie-repulsie, incitat-necitat (excitat). Fenomenul sinonimiei poate fi proiectat și asupra sufixelor, în cazul când derivatele pe care le formează desemnează obiecte ce aparţin aceleiaşi clase. Astfel, sunt sinonime sufixele -tor, -ăreţ, -uş, - ant pentru că urmează cuvinte care denumesc meserii: vopsitor, cântăreţ, cărauş, manevrant. În derivarea verbală putem reda sensul factitiv prin sufixele -fica, -iza –primul în majoritatea derivatelor: diversifica, prusifica, fructifica, pietrifica: „Astfel umana roadă în calea ei îngheață,/ Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat. (M. Eminescu); al doilea în derivate numeroase şi cu poziţie puternică: minimaliza, regiza, calviniza etc.: „În 1660 Gheorghe Brancovic a fost la Moscova, de unde a primit ajutoare băneşti; s-a împotrivit tendinţelor de calvinizare ale principelui Mihail Apafi, motiv pentru care a fost destituit (1683)” (cuvântul-liber.ro) Concluziile care se impun reliefează faptul că prefixele de negare formează o unitate aparte, care în plan semantic au funcţia fundamentală de negare şi o funcţie secundară de diferenţiere, percepută în diferite registre stilistice. Analiza sinonimiei sufixelor răspunde unei necesităţi de comunicare, atrăgând atenţia asupra valorilor şi funcţiilor stilistice ale acestora.