Bovarismul în societatea contemporana
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1365 91
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-21 18:02
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
82.09 (217)
Critică literară. Studii literare (211)
SM ISO690:2012
NEMȚANU, Diana. Bovarismul în societatea contemporana. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: : Ştiinţe umanistice, 25-26 aprilie 2018, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2018, SU, pp. 65-67.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SU, 2018
Conferința "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: Ştiinţe umanistice, 25-27 aprilie 2018: "
Chişinău, Moldova, 25-26 aprilie 2018

Bovarismul în societatea contemporana

CZU: 82.09

Pag. 65-67

Nemțanu Diana
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 28 august 2019


Rezumat

Citind o carte, începem să ne imaginăm că devenim o parte din acea istorie și aproape un intim al personajului. Începem să însușim valorile, maniera și stilul de viață al protagonistului. Apare uneori dorința „eu (nu) vreau să trăiesc la fel”. Actualitatea acestei teme am dezbătut-o în cadrul cursului de „Literatura universală din secolul XIX”, prin analiza conceptului de „bovarism”. Inovația științifică a proiectului de – am încercat să abordăm societatea contemporană prin prisma unui concept care vine din literatură. Bovarismul este un termen filozofic propus de Jules de Gaultier în cartea sa Bovarismul. Obiectivele cercetării: 1. Să definim bovarismul ca fenomen social; 2. Să identificăm dimensiunile socioculturale ale fenomenului. 3. Să descriem prin ce se caracterizează ,,bovarismul” din toate timpurile. Pentru aceasta, am utilizat metoda analizei sociofilosofice a textelor literare. Abordarea teoretică a conţinuturilor ţine de faptul că am aplicat un concept filosofic, preluat din literatură la actualitatea socioculturală care ne conţine. 1. Bovarismul este: o stare de spirit a unui personaj literar, Madame Bovary (Flaubert) [1]. Iată câteva ipostaze: 1) „Soția unui modest medic de țară, se imaginează drept mare doamnă”; 2) „În dorința ei, confundă senzualitățile luxului cu bucuriile inimii, eleganța obiceiurilor cu gingășia sentimentului”; 3) „Înainte de a se căsători crezuse că iubește; dar cum fericirea așteptată din această dragoste nu venise, își spuse că trebuie să se fi înșelat. Și Emma căuta să afle ce se înțelegea cu adevărat în viață prin cuvintele fericire, pasiune și beție sufletească, cuvinte care i se păreau atât de frumoase în cărți”; 2. Un rău necesar, o patologie socială, dar şi o condiţie a evoluţiei umane (Gaultier) [2]: „El măsoară devierea, existentă în fiecare individ, între imaginar și real, între ceea ce este și ceea ce crede că este”; „Omul este absolut gol: dar, susținut de instinctul de conservare care îi interzice să se disprețuiască”; „Însăși doamna Bovary rămâne un personaj de comedie atâta vreme cât, pentru a trezi ființa falsă în care se încarnează, ea atentează numai la decor”; „Prin intermediul acestei iluzii supreme, omul, concepând viața fenomenală alta decât este, în esențialitatea ei, adunându-și toate forțele ca să o reducă la această falsă concepție, se avântă constant spre imposibil; 3. Aparenţele societăţii moderne şi ale omului recent, în formula lui Horia-Roman Patapievici: „Pentru moderni, mai aproape de corp nu este cămaşa, ci haina: nu fiinţa, ci aparenţa – adică năzuinţa, bovarizarea socială, utopia metafizică: revoluţia în sens etimologic. Iar spiritul rătăceşte în tenebre” [3, p. 56]. Aspectele practice: Am studiat romanul Madame Bovary, am extras cinci exemple din text, pentru a susţine cele expuse. Am încercat să identificăm ipostazele bovarismului: 1) „De ce nu avea ea ca soț cel puțin pe unul dintre oamenii aceia harnici și tăcuți, care stau toată noaptea cu nasul în cărți și care...”; 2) „Ar fi vrut ca numele acesta de Bovary, pe care-l purta, să fie celebru, să-l vadă lăfăindu-se în librării, apărând mereu în jurnale, cunoscut de toată Franța”; 3) „Obligată la mărturisire, Emma preferă sinuciderea: ea plătește cu viața greșeala de a se fi conceput alta decât era, încercarea idealistă de a fi încercat să supună realul la imaginar” 4) „Se întreabă dacă n-ar fi fost cu putință ca prin jocul întâmplării să întâlnească alt bărbat, și caută să-și închipuie care ar fi putut să fie acele evenimente ce nu s-au întâmplat, acea altă viață, acel bărbat pe care nu-l cunoștea”; 5) „(Soțul) Ar fi putut să fie frumos, spiritual, distins, atrăgător așa cum erau desigur cei cu care se căsătoriseră colegele ei de la maici”. Studiind acest concept filozofic, am înțeles că el mai este actual. Cercetând această noțiune de „bovarism” am ajuns la o nouă viziune asupra lumii înconjurătoare. Am înțeles că maratonul societății după iluzia de a arăta mai bine sau altfel decât sunt, de fapt, continuă deja de secole și aproape nimeni nu mai e sigur dacă are voința să se oprească. Aici putem menționa hainele scumpe, cosmetica, operațiile estetice. Mai există și un alt decor ca mobila, tehnologiile, bijuteriile scumpe etc. Fie citim o carte, fie privim un film care ne expune privirii un comportament, care ne atrage, dar căruia nu-i facem față, și fiind influența-ți într-un mod mai mult sau mai puțin conștient, căpătăm o nouă conduită și un mod de a gândi care nu ne aparține, și, dacă nu ne oprim, vom continua să trăim o viață simulată. Când iluziile vieții pustii se vor împrăștia, dezamăgirea va fi asemănătoare cu acea care a simțit-o Emma, când primise scrisoarea de audio de la Rodolphe. Putem concluziona că Bovarismul mai are câteva aspecte. Unul, dar nu singurul, ar fi faptul că aceste persoane nu sunt mulțumite de viețile lor și bovarismul pentru ei este o formă de refuz al realității, care îi îndeamnă să se proiecteze drept altcineva. Pe unii aceasta îi împinge la păcate, pe alții la fapte eroice. Fiecare dintre noi, luând o decizie, trebuie sa ne asumăm și responsabilitatea. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, Doamna Bovary.