Problema evoluției structurilor de menținere a ordinii publice din regiunea Basarabiei din ultimele două secole rămâne una slab investigată atât de istoriografia română, cât și cea din Republica Moldova. În acest sens, lipsa unor studii direct dedicate amintitului subiect ne-a motivat să pornim cercetarea noastră de la sursele primare, de la arhive, unde sunt stocate numeroase fonduri și documente, atât de ordin organizatoric, cât și legislativ, printre care ne-a atras atenția şi Regulamentul provizoriu cu privire la Miliție [1]. Elaborarea și aplicarea Regulamentului provizoriu cu privire la Miliție din 1917 a reprezentat un moment nou în evoluția organelor de drept de pe întreg teritoriul al fostului Imperiu Rus, inclusiv și în Basarabia. Contextul social-politic, în care s-a declanşat respectivul proces, a fost marcat de revoluția burghezo-democratică din luna Februarie, în Imperiul Rus, soldată cu proclamarea Republicii în frunte cu un Guvern Provizoriu, condus la început de principele Gheorghi Lvov. Una dintre primele acțiuni a noului guvern a fost îndreptate exclusiv spre reorganizarea organelor de interne, având drept menire excluderea elementelor neloiale noii conduceri. În această ordine de idei noul guvern a acţionat prin următoarele decizii: la 6.III.1917 se desfiinţa Jandarmeriei, iar la 10.III.1917 în Rusia se desființa Poliția, fiind instituită noua structură cu caracter temporar de menţinere a ordinii publice Miliția Civilă, formată din cetăţeni voluntari. Pentru a restabili ordinea publică la 17.IV.1917 primministrul Gh. Lvov anunța două decrete fundamentale pentru viitorul structurilor de interne: Despre Înfiinţarea Miliţiei şi cel de-a doilea act Regulamentul provizoriu cu privire la Miliție. În acest context se desfiinţa acele regimente de voluntari şi se înfiinţa o nouă structură de stat în cadrul Ministerului de Interne – Miliţia, care urma să fie reglementată şi organizată conform noului Regulament Provizoriu. Regulamentul Provizoriu, a fost compus din VII părţi [2], dedicate problemelor organizatorice şi de definire a atribuţiilor miliţieneşti. Printre cele mai importante amintim că Miliţia se împărţea în Miliţia Urbană şi Judeţeană. În fruntea fiecăreia fiind Şeful Miliţiei, cu doi adjuncţi, urmaţi de un şef al cancelariei, şi un şef al secţiilor, respectiv, adjunctul acestuia, după care şefii de sectoare, care la rândul lor aveau 2 adjuncţi, urmaţi de miliţienii superiori, miliţienii inferiori şi spre final detaşamentele de miliţieni călăreţi. Şefii miliţiei urbane și județene erau aleși de către Duma orăşenească și respectiv Zemstva județeană, pe un termen nedeterminat. Aceștea puteau fi revocați în cazul neîndeplinirii atribuţiilor prin decizia structurilor care i-au ales în funcție. Este interesant că în conformitate cu prevederile Regulamentului, putea deveni miliţian persoana care locuia în spaţiul teritorial administrat de Rusia şi avea atinsă vârsta de 21 ani, care nu era diferit justiției şi nu avea antecedente penale în decursul ultimilor 5 ani, totodată candidații nu trebuiau deţină bordeluri. În ceea ce priveşte atribuţiile Miliţiei acestea erau următoarele: de menţinere a ordinii şi securităţii publice, pe lângă acestea Miliţia mai avea atribuţiile de eliberare a actelor de identitate, de circulaţie, şi de a duce evidenţa populaţiei, etc. În privița dotării organelor miliţieneşti regulamentul prevedea că fiecare miliţian primea în dotare o uniformă, şi un revolver de tip Nogana. Aşadar, aceste decrete legislative au fost aplicate în întreg spaţiu controlat de Rusia inclusiv şi Basarabia care la acel moment era condusă de către guvernatorul Constantin Mimi, numit în aceeaşi perioadă de către Guvernul Provizoriu. În sprijinul acestei idei ne servesc și informaţiile cu privire la structura Miliţiei din Basarabia [3], dar, şi introducerea noilor funcţii în limbajul juridic şi administrativ [4]. Aplicarea Regulamentului în opinia noastră practic s-a realizat adliteram, fapt confirmat și de materialele documentare depistate, cum ar fi cererilor de angajare în calitate de miliţian în cadrul Miliţiei Orăşeneşti Chişinău. Ca rezultat al analizei lor nu depistăm nici un caz [4], care ar încălca prevederile Regulamentului Provizoriu, cei angajați fiind selectați din rândurile locuitorilor provinciei care atinseseră vârsta minimă de 21 ani. Un alt argument pe care il aducem în vizor pentru a confirma implementarea întru-totul a Regulamentului dat este raportul Şefului Miliţiei Orăşeneşti Chişinău transmis Comisarului Gubernial al Basarabiei, sub nr. 643 [5], despre structura, organizarea şi atribuţiile miliţiei orăşeneşti Chişinău. În această ordine de idei, este interesant că practic toate aceste puncte corespund în totalitate Regulamentului. Izvorul respectiv ne aduce şi unele informații suplimentare relativ la aspectul dotării miliţiei. Din cadrul său aflăm că armele au fost preluate de la vechea structură de interne poliţia, inclusiv şi acele revolvere de tip Nogana. O concluzie preliminară la care am ajuns în urma analizei noastre este că după lichidarea Imperiului Rus şi formarea Guvernului Provizoriu organele de interne din Basarabia au cunoscut un adevărat proces de reformare. Început cu desfiinţarea Poliţiei continuând cu înfiinţarea unei noi structuri Miliţia, şi finalizând cu implementarea noului Regulament provizoriu cu privire la miliţie începând cu 17 aprilie 1917.