La începutul erei creştine, triburile sarmaţilor nomazi au supus un imens spaţiu care va deveni un adevărat Orbis sarmaticum pentru timp de mai multe secole la rând. Acest spaţiu se întindea de la Munţii Ural până la Dunăre, iar sarmaţii care îl controlau deveniseră puterea principală a periferiei estice a oicumenei lumii antice. Pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, în secolele I-II p.Chr., se înregistrează o creştere a prezenţei acestor popoare, fapt dovedit de numărul sporit al vestigiilor sarmatice. Noutatea cercetării reflectată în această comunicare constă în faptul că se încearcă o nouă abordare a lumii sarmatice prin intermediul diferitelor piese de podoabă descoperite în mormintele sarmatice din spaţiul Pruto-Nistrean, reflectată relativ slab în istoriografie. Obiectul cercetării îl constituie piesele de port şi de podoabă. Din rândul lor, caracteristice inventarului sarmatic, sunt oglinzile din metal alb. În spaţiul Pruto-Nistrean aceste vestigii sunt de câteva tipuri. Cele mai răspândite sunt oglinzile mici rotunde, cu mâner de formă pătrată, înzestrate cu o perforaţie şi ornamentate cu elemente geometrice, solare sau tamga pe revers. Alt tip de oglinzi sunt de formă discoidală, puţin concave, dintr-un aliaj de metal alb şi nu prea mari. Cel mai curând, aşezarea acestor piese în morminte şi distrugerea lor intenţionată în timpul ritualurilor funerare reprezintă un act magicoreligios legat de culte animiste. Pe lângă oglinzi, o răspândire largă în mormintele sarmatice au şi diferitele alte piese de podoabă și port, printre care: piesele de centură, verigi, clopoţei, pandantive, cercei, inele, colierele etc. Însă cel mai răspândit gen de podoabe la sarmaţi sunt mărgelele [1] care se găsesc într-o mare varietate: de chihlimbar, în cele mai diferite forme; de corneol, sferice şi cele mai dese din sticlă etc. Deseori în componenţa colierelor apar mărgele din faianţă egipteană de formă sferoidală, cu muchii. Împreună cu mărgele de forme clasice, sunt descoperite şi mărgele în formă de scarabei, alte specii de animale. De asemenea, într-o varietate foarte mare se găsesc fibulele. La moment au fost identificate 12 tipuri de fibule din bronz, argint şi fier, inclusiv fibule romane timpurii cu spiră, fibule cu spirală prinsă de corp, dar cele mai răspândit sunt fibulele cu corpul puternic profilat, specifice primei jumătăţi a sec. I-prima jumătate a sec. II p. Chr. [2]. Microtopografia pieselor de port şi a podoabelor în cadrul mormintelor sarmatice poate fi restabilită după situaţia identificată în mormântul nr. 4 de lângă satul Holmskoe [3]. Scheletul era întins în decubit dorsal, având craniul aşezat spre sud-vest, membrele anterioare întinse de-a lungul corpului cu palma dreaptă aşezată pe bazin. Alături de vertebrele gâtului scheletului au fost găsite mai multe mărgele. Una din ele este din sticlă albastră mată cu 8 ,,ochi”, câte 4 la fiecare capăt. Lungimea mărgelelor e de 3,5 cm; ,,ochii” au culoarea albastră și sunt înconjuraţi de benzi galben-deschis sau alb. Pe oasele defunctului au fost găsite brățări din sârmă de argint cu capetele terminate în formă de corp de șarpe, precum și aproximativ 50 de mărgele mărunte și 30 de plăci rotunde de aur. Mărgelele au diverse forme, fiind din sticlă străvezie și carneol, cu lungimea de 0,6 cm. Se consideră că mormântul provine dintr-un tumul nivelat în timpul arăturilor și este atribuit etapei mijlocii a culturii sarmatice. Importanța problemei cercetate rezidă în faptul că în prezent datările vestigiilor sarmatice nu sunt destul de exacte, ceea ce a dus la încadrări cronologice greşite a unora dintre complexele funerare şi chiar necropole. Un alt aspect nuanţat în cercetare constă în faptul că o mare parte din piesele de port şi de podoabă, reprezintă un izvor istoric important care oferă o imagine despre relaţiile comerciale ale sarmaţilor cu alte comunităţi, în special cu lumea provincială romană. În acelaşi timp, ele creează şi o imagine asupra reprezentărilor din lumea credinţelor şi a esteticului sarmaţilor şi altor laturi tangente ale vieţii acestora. Punerea accentelor date în cercetările ulterioare, urmate de precizări tipologice şi cronologice, va permite o reconstituire mai exactă a evenimentelor istorice complexe din secolul I a.Chr.-IV p.Chr., va permite şi identificarea unor criterii caracteristice anumitor grupuri şi triburi sarmatice care au pătruns şi au practicat modul lor mobil de viaţă în teritoriul analizat.