Importanţa voluntariatului în societatea contemporană este o concepţie individualizată, reprezentând cea mai înaltă formă de sensibilizare socială şi ofertă devenind din ce în ce mai importantă, pentru că exprimă responsabilitatea socială a persoanei active faţă de semenii săi. Până în prezent, voluntariatul echivala cu munca patriotică, lucru ce nu era deloc voluntar, deoarece nu oferea satisfacţie personală, pe când în cultura occidentală voluntariatul avea accepţiunea unei activităţi pe care o făceau persoanele din propria inițiativă, realizată în folosul altor oameni, având o satisfacţie atât profesională, cât şi personală [1, p.63]. Treptat, s-a ajuns ca şi la noi voluntariatul să obţină această accepţiune. Problema implicării tinerilor în activităţi de voluntariat este deosebit de importantă pentru asistentul social, deoarece permite însuşirea unor abilităţi şi deprinderi practice necesare în munca profesionistă. Termenul ,,voluntar” derivă chiar din verbul ,,a decide”, care provine din latinescul ,,decaedere” care înseamnă a tăia, a întrerupe, a acţiona într-un mod radical. Voluntarul este persoana care decide să acţioneze într-o manieră liberă, autonomă şi coordonată cu alţi voluntari, cu membrii unui sistem sau instituţii, cu alţi participanţi din partea societăţii, având scopul de a contribui la îmbogăţirea, păstrarea şi valorificarea bunurilor comune, dar şi pentru atingerea prin realizare a binelui comun, iar implicarea cetăţenilor în activităţi de voluntariat dezvoltă o serie de abilităţi şi competenţe sociale, cum ar fi de exemplu solidaritatea, toleranţa, încrederea, spiritul civic şi responsabilitatea socială. Aşa cum afirmă BNS, implicarea populaţiei în activităţile voluntare este un fenomen destul de răspândit în Republica Moldova.În fig.1 este prezentat că 42 la sută din totalul populaţiei de 15 ani şi peste au ajutat persoanele defavorizate, efectuând diferite activităţi comunitare, fiind răspândite într-o proporţie mai mare în rândul femeilor (44,7% din totalul femeilor de 15 ani şi peste) decât în cel al bărbaţilor (39,4% din totalul bărbaţilor de 15 ani şi peste), având o pondere mai mare în localităţile rurale (47%) faţă de cei din mediile urbane (36% din totalul persoanelor de 15 ani şi peste) [2]. Dimensiunea educativă este cea în care voluntariatul promovează valenţe educative extraordinare, fiind o formă de învăţare prin acţiune practică, care poate genera dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi. Tinerii profesionişti care s-au implicat în activităţi de voluntariat cu diferiţi beneficiari au avut posibilitatea să experimenteze direct munca cu beneficiari, determinând categoria cu care pot lucra, devenind foarte buni profesioniști [3, p.27]. Misiunea religioasă „Diaconia“ se înfiinţează în anul 2001, la sugestia Înalt Preasfințitului Petru Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, fiind formată iniţial doar din 25 de voluntari, care ofereau mai mult servicii sociale, spirituale şi psihologice diferitor categorii social-vulnerabile. Scopul acesteia la momentul actual este de a susţine cetăţenii aflaţi în situaţii de risc, fiind implicată echipa multidisciplinară de specialişti care coordonează diferite proiecte sociale din diferite domenii (asistenţă socială, pedagogie, medicină, psihologie etc.). În aceste activităţi se implică destul de activ persoane de diferite vârste, profesii, promovând ajutorul propriu în susţinerea persoanelor defavorizate. Pe parcursul promovării voluntariatului, serviciile sociale oferite: cantina mobilă, cazarea mamelor tinere fără adăpost/ gravidelor în centrul maternal, susţinerea familiilor defavorizate la distanţă, au produs schimbări, în viaţa categoriilor defavorizate. Aportul personal în diferite activităţi, ne-a determinat să ne implicăm în prestarea serviciului de cantină mobilă, care îşi desfăşoară programul în fiecare zi lucrătoare, oferind un prânz cald bătrânilor şi persoanelor cu dizabilităţi din mun. Chişinău. Am o plăcere deosebită discutând cu aceste persoane despre problemele, experienţa de muncă pe care au avut-o, relaţionarea dificilă cu copiii lor, fapt care le creează probleme continue.