Relaţiile interpersonale reprezintă un fundament pentru structurarea personalităţii, personalitatea fiind şi rezultat al interrelaţiilor, şi creatoare de interrelaţii [10]. Problema ce ţine de reţelele de socializare, care creează dificultăţi în cadrul relaţiilor interpersonale, modul de comunicare, relaţiile interpersonale revine tot mai frecvent în atenţia cercetătorilor. În acelaşi timp, reţelele de socializare oferă adolescenţilor posibilitatea de a interacţiona cu mai multe persoane şi de a face schimb de informaţii într-un timp mult mai scurt.Considerată obiect al numeroaselor investigaţii psihologice, pedagogice etc., problematica privind reţelele de socializare este valorificată în lucrările cercetătorilor Sion Graţiela, Romeo Cemîrtan, Marshall McLuhan. Merită atenţie problema abordată de către cercetătorii Kory Floyd, Mielu Zlate, Tinca Creţu, care au analizat manifestările relaţiilor interpersonale. Investigaţiile savanţilor în domeniu ne stimulează să cercetăm acest subiect mai amplu. Analizând literatura de specialitate, putem menţiona că anume în această perioadă se observă ,,un şir de schimbări în sistemul de relaţii”, şi anume: în familie nu mai este considerat copil şi se poată bucura de o autonomie mai crescută. În şcoală, profesorii îl tratează ca elev mare, respectându-i punctele de vedere, opţiunile, sugestiile. Între adolescenţi şi profesori pot apărea relaţii de cooperare. Poate relaţiona cu persoane din afara familiei şi şcolii, îmbogăţindu-şi experienţa de viaţă. Toate schimbările în activitatea şi relaţiile adolescenţilor la care ne-am referit generează solicitări noi, ocazii şi condiţii de manifestare, altele decât în copilărie [2, p.31-32]. În vederea identificării unor trăsături personale ce ajută la stabilirea relaţiilor interpersonale aplicăm testul: „Cum te văd ceilalţi”. În baza prelucrării datelor s-au conturat rezultatele exprimate în tabel Concluzia la care ajungem în acest context este că adolescenţii au sete de viaţă şi sunt capabili să stabilească relaţii interpersonale de prietenie. Adolescenţa aduce cu sine o creştere a abilităţilor sociale. Pentru a identifica dependenţa de reţelele de socializare, am aplicat chestionarul pe care l-am elaborat. Ipoteza lansată în cercetarea noastră este că adolescenţii din mediul urban au un nivel mai înalt al dependenţei de reţelele de socializare decât adolescenţii din mediul rural. Rezultatele obţinute în urma aplicării chestionarului reflectă manifestări ale relaţiilor interpersonale în funcţie de utilizarea reţelelor de socializare prin intermediul analizei comparative. Constatarea la care ajungem este confirmarea ipotezei că adolescenţii ce provin din mediul urban manifestă o dependenţă mai mare de reţelele de socializare în comparaţie cu cei din mediul rural. Considerăm că una din cauze ar fi că adolescenţii din mediul rural îşi ocupă timpul liber cu diferite activităţi, altele decât cele practicate de adolescenţii din mediul urban. Totodată nu toţi au acces la Internet şi majoritatea timpului liber sunt ocupaţi cu treburi casnice. Astfel ajungem la concluzia că în această lume dependentă de tehnologii informaţionale adolescenţii sunt cei mai afectaţi. Dependenţa de reţelele de socializare este reprezentată ca “un drog modern”, punând în valoare viaţa virtuală şi ignorând frumuseţea vieţii reale.