Violenţa domestică este un fenomen actual şi răspândit în societatea contemporană. Studiile recente au arătat că violenţa domestică se manifestă în întreaga lume, are loc în toate grupurile etnice, rasiale, economice şi religioase [4, p.16]. Pe plan mondial, 25% din totalul infracţiunilor sunt cele de violenţă domestică. Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la poliţie, iar mai puţin de 1% sunt pedepsite. Peste 90% dintre agresori sunt bărbaţi, 82% dintre abuzatori sunt cunoscuţi ai victimei, iar 19% sunt chiar rude. În Republica Moldova, conform datelor statistice, 6 din 10 femei s-au confruntat de la vârsta de 15 ani cu cel puţin o formă de violenţă domestică [3]. Ipoteza noastră, ulterior confirmată, susţine ideea precum că femeile supuse violenţei domestice au un nivel scăzut de socializare. Violenţa domestică influenţează socializarea femeilor, ele devenind anxioase, fără încredere în sine, incapabile de a construi relaţii de comunicare, întreţin relaţii defectuoase şi tensionate cu cei din jur. Menţionăm că socializarea este actul de pregătire a individului pentru participarea la viaţa de grup, fiind un proces foarte complex ce începe în copilărie şi continuă de-a lungul vieţii prin învăţarea modului de trai din societate şi din diferite grupuri. Teoriile de referinţă care ne-au ghidat în cercetarea violenţei domestice sunt: teoriile psihologice – teoria ciclului violenţei, teoria